Integrala Gheorghe Crăciun

Editura Cartea Românească a lansat un nou proiect editorial dedicat unuia dintre cei mai importanţi scriitori români contemporani.

Corina Sabău, 28.03.2015, 09:31

Editura Cartea Românească a lansat un nou proiect editorial dedicat unuia dintre cei mai importanţi scriitori români contemporani. Este vorba despre Seria de autor Gheorghe Crăciun, serie care a debutat cu două titluri: Acte originale/ Copii legalizate (variaţiuni pe o temă în contralumină)” şi Mecanica fluidului”. Copertele celor două volume sînt ilustrate cu desenele originale ale autorului, care s-a stins în 2007, iar seria de autor dedicată scriitorului Gheorghe Crăciun apare sub îngrijirea criticului literar Carmen Muşat şi a fiicei autorului, Oana Crăciun. Aceasta va reuni atît lucrări de proză, eseistică, publicistică, teorie şi critică literară deja consacrate, cît şi volume inedite, rămase în manuscris în arhiva sa. „Un creator de lumi şi un împătimit al ideilor, Gheorghe Crăciun a lăsat în urma lui o operă unitară, în care fiecare volum este o secvenţă de sine stătătoare a unui text unic, periodic rescris şi revizitat. Orice lectură a cărţilor sale este un prilej de a regăsi o conştiinţă vie, pulsând în ritmul atât de specific al frazelor sale”, scrie criticul Carmen Muşat, care consideră că cele două volume care deschid seria de autor “Acte originale/Copii legalizate” şi Mecanica fluidului”, conţin toate traseele ulterioare ale literaturii lui Gheorghe Crăciun.

Carmen Muşat: Gheorghe Crăciun a debutat ca un autor pe deplin format, un autor care îşi anunţa programul de scriitor încă din Acte originale/Copii legalizate. Într-un fel n-a fost o alegere, prin acest dublu debut al seriei de autor am încercat, de comun acord cu Oana Crăciun, fiica autorului, să punem laolaltă, sub ochii cititorilor, cartea care a primit acceptul de a fi publicată în 1983 şi cartea cu care Gheorghe Crăciun ar fi vrut să debuteze, carte care a stat în sertar ani de zile şi a apărut abia în 2003, la Editura Cartier din Chişinău. Într-un fel, acest arc peste timp uneşte cele două ipostaze ale autorului Gheorghe Crăciun, ale portretului de tânăr scriitor.”

Gheorghe Crăciun spunea că volumul lui de debut, Acte originale/ Copii legalizate”, este cartea cea mai experimentală pe care a scris-o, din acest motiv mai puţin accesibilă ca altele. Totuşi, nu se considera avangardist. Nu se considera nici un postmodern în sensul curent al cuvântului, cu toate că literatura lui are o foarte accentuată componentă experimentală. Există în mine fascinaţia căutării unei alte puteri şi posibilităţi de a pune lumea în termeni. Experimentalismul meu este unul care totuşi, nu se reduce la limbaj, cum uneori s-a spus despre mine. El vine din senzaţia, din conştiinţa că limbajul nostru natural, retoricele pe care literatura ni le pune la dispoziţie sunt insuficiente în raport cu multiplicitatea, bogăţia şi diversitatea realului. Este o voinţă de căutare în limbajul care vrea să surprindă totalitatea şi bogăţia lumii.” Aşa declara Gheorghe Crăciun despre propria sa literatură. Criticul Carmen Muşat: Gheorghe Crăciun este în spaţiul nostru literar unul dintre acei autori a cărui ipostază auctorială este dublată de o conştiinţă teoretică foarte acută. El face parte, din acest punct de vedere, din familia scriitorilor gen Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, chiar Gh. Călinescu, scriitori care şi-au gândit pas cu pas opera. Cred că în Acte originale/Copii legalizate, Gheorghe Crăciun expune acest punct de vedere în detaliu. Una dintre încercările lui a fost aceea de a aduce laolaltă în pagină diferite tipuri de limbaje şi de a face literatură convocând laolaltă pictura, muzica, fotografia, literatura fiind suportul principal. Reuşeşte să facă asta şi tipul de scriitură pe care îl practică Gheorghe Crăciun are ca model fotografia şi muzica. Modul în care construieşte frazele, ritmul acestora, modul în care se aşază cuvintele în pagină, modul în care construieşte o naraţiune are ceva din tehnica fotografiei şi din tehnica muzicală. Încă ceva ce mi s-a părut foarte important. Această nouă sintaxă narativă pe care o propune Gheorghe Crăciun, vizibilă în Acte originale/Copii legalizate, se menţine şi de-a lungul celorlalte volume de proză pe care le-a publicat, dar, în celelalte volume, treptat, această dimensiune teoretico-experimentală se estompează. Prozatorul iese tot mai mult la iveală cu fiecare volum, fără aceste armături” teoretice la vedere. Ele vor continua să existe şi în celelalte volume de proză, dar nu vor mai fi la fel de evidente ca în primul volum.”

Un gînd, un sentiment, o anume tristeţe, dar şi o bucurie, anume că indiferent de noi, poate în ciuda noastră, lumea asta există şi ea intră în noi, ne cere s-o simţim, ne pretinde s-o spunem. Lumea, mereu o parte în care ne aflăm, cum e aici pădurea, cînd mă aflu în ea. Pentru că eu o văd cu un ochi de copil, ca un fel de copil ce încă n-a citit tot ce s-a scris vreodată mai frumos şi mai bun despre farmecul ei. El, ochiul meu, nici nu are de unde să-şi poată aminti aşa ceva. El nu e colorat aici de nici un dat de sorginte străină ; în mintea mea nu-i loc pentru cuvinte, pentru culori ştiute. Nici un climat estetic, nici un text literar, nici un tablou celebru numi conturbă privirea. Nu e nimic, în mine să-mi ajungă în minte şi să rămînă în gînd. Văd şi îmi place să văd şi îmi place cît văd şi îmi place cînd văd.” Am citat câteva rânduri din volumul care deschide seria de autor Gheorghe Crăciun, “Acte originale/Copii legalizate”. Criticul Carmen Muşat, iniţiatoarea seriei de autor Gheorghe Crăciun: Proza lui Gheorghe Crăciun şi proza optzeciştilor, în general, este recunoscută, încă de la debutul lor, ca o proză realistă. O proză realistă care a venit în total contrast cu proiectul literar al realismului socialist sau al aşa-zisului roman politic”, în vogă în anii 80. Ceea ce fac optzeciştii este să surprindă realul la firul ierbii, până în cele mai mici amănunte. O încercare de a nu lăsa filtrele ideologice să întunece sau să oprească privirea către lumea reală. Oamenii, în proza lui Gheorghe Crăciun, se mişcă firesc. Sunt oameni obişnuiţi, oameni surprinşi în acţiuni cotidiene: navetişti, profesori, exilaţi undeva la ţară, al căror orizont existenţial se închide din motive ideologice. Şi totuşi, proza aceasta nu este o proză cu teză, nu e o proză care să-şi propune să dezvăluie conspiraţii politice sau abuzuri, aşa cum s-a întâmplat în romanele obsedantului deceniu, de pildă. Personajele din proza lui Crăciun sunt bine înfipte în real pentru că trăiesc într-o lume reală şi se confruntă cu problemele cotidiene ale omului obişnuit. De aceea, citite acum, aceste proze n-au nevoie de note suplimentare, Crăciun nu foloseşte un limbaj esopic, nu vorbeşte printre rânduri. E foarte uşor să înţelegi această proză chiar dacă nu ai note de subsol.”

O parte din scrierile lui Gheorghe Crăciun au apărut şi la edituri din străinătate. Este autorul volumelor: Experiment in Romanian Post-War Literature (in colaborare, 1998), Images & Texts / lmages et textes (in colaborare, 2000) si Composition aux paralleles inegales (Ed. Maurice Nadeau, Paris, 2001, trad. in lb. franceza de Odile Serre). Este prezent in antologiile de proza: Desant 83 (1983), The Phantom Church and Others Stories from Romania (University of Pittsburgh Press, 1996) Romanian Fiction of the 80s and 90s (1999).