Moartea lui Iosif Zagor, un documentar premiat

Câștigător al premiului-mențiune la Astra Film Festival de la Sibiu și proiectat în deschiderea Festivalului One World Romania, Moartea lui Iosif Zagor, documentarul de debut în regia lui Adi Dohotaru, este unul dintre cele mai emoționante filme românești ale anului trecut.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Sabău, 08.02.2025, 12:30

Câștigător al premiului-mențiune la Astra Film Festival de la Sibiu și proiectat în deschiderea Festivalului One World Romania, Moartea lui Iosif Zagor, documentarul de debut în regia lui Adi Dohotaru, este unul dintre cele mai emoționante filme românești ale anului trecut. Filmul spune povestea videografului Iosif Zagor care îşi documentează ultimii patru ani de viaţă, singurătatea şi boala, vorbind despre fricile sale de a fi evacuat forţat din trei locaţii diferite, unde a trăit în condiţii precare la bătrâneţe.

Iosif Zagor şi-a folosit vechea lui cameră pentru a înregistra video viaţa lui şi a altora în locuinţe sociale. Tema principală a documentarului, locuirea, este privită prin prisma vulnerabilităţii, prezentând contextul problematic în care accesul la locuinţe al persoanelor vulnerabile sau marginale devine din ce în ce mai greu. Totodată, filmul vorbeşte şi despre procesele de evacuare ale acestor persoane şi modurile abuzive în care acestea au loc. Filmul îşi propune să dea voce protagonistului principal, Iosif Zagor, şi să creeze un context de autoreprezentare, pledând pentru cedarea spaţiului către persoanele vulnerabile de a-şi spune propria poveste şi a deveni vizibile.

Adi Dohotaru “În 2017, niște prieteni din Societatea civilă mi-au prezentat situația unor persoane în risc de evacuare. Erau aproximativ 50 de persoane în această situație. Atunci i-am întâlnit pe Iosif Zagor și pe vecinii lui. Iosif avea o cameră de filmat veche, prăfuită, cameră ce folosea încă casetă și pe care nu o mai folosise de multă vreme. L-am rugat să filmeze situația lui, dar și a vecinilor, astfel încât să facem cunoscută problema lor atât autorităților, dar și opiniei publice. Însă n-am reușit atunci să evităm evacuarea.

Totuși, am amânat-o o vreme, măcar acei oameni n-au fost evacuați iarna. Cum reiese și din documentar, am ținut legătura cu Iosif Zagor și cu o parte dintre vecinii săi și în timp s-a consolidat o relație între noi. Vizionând casetele înregistrate de el și vorbind despre problemele lui și ale celorlalți oameni în situatia lui, am devenit chiar prieteni. Și așa ne-am gândit în timp să realizăm un film care să dea voce unor astfel de oameni vulnerabili.”

Adi Dohotaru, care debutează cu acest documentar, este un practicant al metodologiei Acțiunii Participative iar în proiectele sale recurge la tehnica Antropologiei Performative pentru a-și pune în valoare colaboratorii. Compune legi și poezii, face cercetare civică și de mediu. „Am regizat ‘Moartea lui Iosif Zagor’ pentru că am eşuat. Ca activist, ca cercetător sau ca om politic, am propus, împreună cu alţi experţi, activişti şi persoane vulnerabile pe care le-am întâlnit, politici publice prin care autorităţile investesc în locuinţe sociale. Media UE de locuinţe sociale şi accesibile este puţin sub 10%, dar în România este chiar mai mică: 1%”, a afirmat Adi Dohotaru, regizorul filmului.

” Într-adevăr, în România situația este mult mai proastă față de media europeană. O mare problemă este că după 1989, știm cu toții, s-a privatizat stocul de locuințe publice. O politică alternativă, de ajutor pentru acești oameni, ar fi fost să fie păstrate mult mai multe locuințe publice. În felul acesta le-am fi acordat o șansă celor vulnerabili, vârstnicilor sau femeilor care încearcă să iasă din căsnicii abuzive.

Astfel, mai multe categorii vulnerabile ar fi fost ajutate prin astfel de politici. Din păcate, nu s-a întâmplat acest lucru. S-a privatizat stocul de locuințe publice și nu s-au mai construit altele, așa cum s-a întâmplat în Vest. Și aș vrea să spun că se înregistrează chiar un trend internațional în ultimele decenii în acest sens, chiar și în vestul Europei stocul de locuințe publice a scăzut. Până la urmă, de ce s-a retras statul din astfel de politici publice? Avem un stat neoliberal, care în cea mai mare pare nu încurajează politicile sociale și de de mediu.

De aceea, anumite domenii, cum este locuirea, sunt reglementate de stat. Dacă și cum pot fi schimbate aceste lucruri este o discuție lungă. Până la urmă, în film a fost arăt prin ce trec astfel de de persoane, unde statul efectiv este absent sau este foarte puțin prezent. Și așa cum spuneam, situația asta nu este una caracteristică doar României, ci se întâlnește la nivel general. Trăim într-un context foarte competitiv, foarte individualist, fiecare se descurcă singur și atunci ne lipsește timpul necesar să fim sensibili la problemele altora, fiind foarte încărcați cu propriile noastre probleme.

În sensul acesta avem destul de lucrat nu doar ca indivizi, ci și noi ca societate. Și ca lucrurile să se schimbe e nevoie de mișcări sociale și politice care să ridice altfel de probleme. Iar în momentul de față o astfel de agende interesate de nivelul de trai al altora, de locuire, sunt puține, mai ales la nivelul partidelor mainstream. “

Documentarul este regizat de Adi Dohotaru, produs de Monica Lăzurean-Gorgan prin casa de producție Filmways, în co-producție cu SOS – Societate Organizată Sustenabil, co-producători Adi Dohotaru și Radu Gaciu. Montajul este semnat de Alexandru Popescu. Filmul beneficiază de sprijinul Programului de Master de Film Documentar al Facultății de Teatru și Film din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.