Noi apariţii la Editura Casa Radio

În perioada Festivalului George Enescu, Editura Casa Radio le-a pregătit melomanilor noi albume muzicale în format compact-disc ce aduc în prim plan compozitori şi interpreţi români, înregistrări mai vechi şi mai noi din Fonoteca Radio România.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Sabău, 25.11.2017, 12:57

În perioada
Festivalului George Enescu, Editura Casa Radio le-a pregătit melomanilor noi
albume muzicale în format compact-disc ce aduc în prim plan compozitori şi
interpreţi români, înregistrări mai vechi şi mai noi din Fonoteca Radio
România. Unul dintre este George Enescu – Compozitor: un dublu-cd ce grupează
patru creaţii simfonice enesciene: Simfonia a III-a, Poemul Isis şi
Simfoniile a IV-a şi a V-a. Înregistrările acestui album – realizate în
perioada 1994-1998 – beneficiază de versiuni interpretative de excepţie:
dirijorii Horia Andreescu, Camil Marinescu şi Corneliu Dumbrăveanu, tenorul
Florin Diaconescu, Orchestra Naţională Radio şi Corul Academic Radio. O lansare
eveniment, marca editura Casa Radio, a fost Breviar enescian (Carte+4 CD), de
Pascal Bentoiu, O exegeză asupra operei enesciene realizată într-un limbaj
atractiv de cel mai prestigios comentator al creaţiei lui George Enescu.
Evocările şi comentariile compozitorului şi muzicologului Pascal Bentoiu sunt
datate 2005, cu ocazia împlinirii a
50 de ani de la dispariţia marelui muzician. Tiberiu
Comandaşu, redactor muzical, editura Casa Radio Sunt emisiuni difuzate la Radio România Muzical, cu scopul de a
oferi o imagine a evoluţiei compozitorului George Enescu, trecând printr-o
încercare de a reda integrala operei enesciene. Comentariile sunt cu atât mai
interesante pentru că, deşi exprimă nişte lucruri foarte bine argumentate din
punct de vedere muzical, sunt spuse într-un limbaj accesibil, astfel încât le
poate înţelege orice meloman care nu are o pregătire de specialitate. Şi
această ofertă nu îi este deschisă doar publicului român, ci şi celui vorbitor
de limbă engleză, un motiv în plus pentru ca lucrarea să merite a fi promovată
şi în proiectele mai ample dedicate culturii române. Cei care vor
cumpăra volumul vor putea
aprecia în descrierea şi vocea lui Pascal Bentoiu şi mai mult impresia
trăirilor personale, pentru că Pascal Bentoiu a asistat la câteva spectacole
dirijate chiar de Enescu la Ateneu.Iar în volum sunt evocate şi acele momente,
în calitate de martor ocular direct.

Exeget al creaţiei enesciene, Pascal Bentoiu este
totodată cel care a orchestrat partiturile Simfoniilor a IV-a şi a V-a de
George Enescu, care au rămas neterminate. Acestea au fost prezentate publicului
în cadrul Festivalului ”George Enescu”, ediţia 1998, în interpretarea
aceleiaşi orchestre şi avându-i ca dirijori pe Corneliu Dumbrăveanu (Simfonia a
IV-a) şi Horia Andreescu (Simfonia a V-a). La aceasta din urmă, partea corală a
fost susţinută de Corul de Femei Radio, dirijat de Aurel Grigoraş şi avându-l
ca solist pe tenorul Florin Diaconescu. De asemenea, a reconstituit după schiţe
poemul vocal-simfonic ”Isis”, de George Enescu.Tiberiu Comandaşu, redactor muzical,
editura Casa Radio, revine la Breviarul enescian, vorbind despre câteva dintre
calităţile volumului. Introducerea
este prietenoasă, cu texte concise, dar care reuşesc să scoată în evidentă
câteva principii fundamentale muzicale astfel încât iubitorii muzicii lui
Enescu să aibă acces şi la teoria ei, la principiile sale de bază.
Există în acest volum şi elemente de atmosferă, de context. Un exemplu ar fi în
preajma reprezentaţiilor cu opera Oedip în ediţia festivalului George Enescu
din 1958. La începutul lui
octombrie 1958, după câteva spectacole glorioase în cadrul primului festival
Enescu a avut loc premiera oficială a operei Oedip, în prezenţa Comitetului
Central al PCR , în frunte cu sinistrul Gheorghe Gheorghiu Dej. Mi-amintesc,
spune Pascal Bentoiu, că noi, bieţii muzicieni, compozitori, critici şi alte
orătănii, am fost cu acel prilej exilaţi la ultimul balcon al Sălii Operei,
celelalte niveluri fiind ocupate de oamenii de partid şi de cei ai securităţii.
Şi de unde atmosfera fusese sărbătorească la precedentele reprezentaţii, când
asistaseră invitaţi ai festivalului ca Yehudi Menuhin, David Oistrach, Nadia
Boulanger, acum ea devenise glacială. Tovarăşii nu prea înţelegeau despre ce
este vorba iar aplauzele noastre, ale celor de la balconul doi, nu aveau nici
un fel de consistenţă. Pe scurt, nu le-a plăcut, i-a deranjat, i-a supărat.
I-au supărat mai ales aluziile
la zeităţi din actul IV, că în precedentele acte fusese vorba numai de zeităţi
nu i-a impresionat. I-a supărat însă ideea împăcării finale, a ştergerii vinei,
a iertării, a înmulţirii binelui în omenire. Şi astfel spectacolul a fost
interzis. Nişte criminali fără scrupule interziceau capodopera muzicii
româneşti. Şi interzisă a rămas lucrarea încă vreo doi trei ani, până s-au
operat unele modificări la libret, care, pe urma insistenţelor curajoase ale
lui Mihai Brediceanu, au făcut posibilă reluarea spectacolului. Dar ciuntit,
banalizat şi trivializat de nişte transformări ridicole în libret. Iată o
mostră de descriere a atmosferei cu ocazia primelor spectacole cu Oedip de
George Enescu în România.

Creaţia enesciană
este pusă în valoare şi de un alt album lansat recent de Editura Casa Radio.
Una dintre cele două lucrări de pe cd-ul intitulat Marin Cazacu – Dvořák,
Enescu este Simfonia concertantă op. 8 pentru violoncel şi orchestră, o
lucrare ce evidenţiază latura romantică a lui Enescu, mai ales în interpretarea
inspirată (din 1995) a reputatului violoncelist Marin Cazacu, alături de Orchestra
Naţională Radio dirijată de Horia Andreescu.