Răzvan Mazilu şi cabaretul

Dansatorul, coregraful şi, de ceva vreme, şi regizorul Răzvan Mazilu aducea în urmă cu doi ani pe scena Teatrului German din Timişoara partituri celebre precum Cabaret sau Money, Money, printr-un spectacol care a avut mare succes la public.

Luana Pleşea, 20.08.2016, 10:44

Dansatorul, coregraful şi, de ceva vreme, şi
regizorul Răzvan Mazilu aducea în urmă cu doi ani pe scena Teatrului German din
Timişoara partituri celebre precum Cabaret sau Money, Money, printr-un
spectacol care a avut mare succes la public, dar şi în rândul criticilor:
musicalul Cabaret de Joe Masteroff. Daniela Török şi Georg Peetz au fost
nominalizaţi la Premiile UNITER 2015: Daniela Török, la categoria Cea mai bună
actriţă în rol principal pentru rolul Sally Bowles, iar Georg Peetz la
secţiunea Cel mai bun actor în rol secundar pentru rolul Conférencier. La un
an după producţia Cabaret, un musical despre lumea cabaretului, în toamna lui
2015, Răzvan Mazilu a venit pe scena bucureşteană, cu un spectacol de cabaret
burlesc, Mon Cabaret Noir, o producţie de dimensiuni mult mai mici, creată
într-un spaţiu independent, Teatrelli.

Răzvan Mazilu: Într-o viaţă
anterioară, cred că am trăit în epoca interbelică. Cred că am un simţ, o
intuiţie către zona de spectacol. De aceea m-a atras şi celebrul titlu
Cabaret, pe care l-am montat la Timişoara. Mă interesează genul, mă informez,
mă documentez permanent. Am început genul acesta de cabaret odată cu Îngerul
albastru, proiectul meu de la Teatrul Odeon din 2001. Spectacolul este după
romanul lui Heinrich Mann şi după filmul cu Marlene Dietrich, care a făcut-o
celebră. Atunci am simţit că poate să îmi placă zona aceasta. Apoi, m-am mai
întâlnit cu cabaretul odată cu one-man show-ul Sell me, realizat împreună cu
coregraful Florin Fieroiu, un spectacol de o jumătate de oră, în care dansam pe
muzica de cabaret a interpretei Eartha Kitt şi pe care l-am jucat în spaţii
neconvenţionale. De atunci, mi-am promis să revin asupra acestui univers. Îmi
doresc să fac musical, pentru că este genul care mă reprezintă pe mine cel mai
bine, pentru că este un gen probat la public. Musicalul este o formă ce
sincretizează dansul, teatrul şi muzica în armonie cu sensibilitatea publicului
de azi. Este un gen de care publicul are nevoie, un gen de entertainment
inteligent, cultural, nu doar divertisment, ci şi un tip de spectacol care
poate ridica întrebări, probleme. Aşa cum am făcut-o cu The Full Monty, la
Teatrul Naţional din Timişoara sau Cabaret la Teatrul German de Stat din
Timişoara, care sunt nişte poveşti cu tâlc, poveşti din care publicul învaţă
ceva.

Într-o lume în care televiziunea promovează masiv
divertismentul facil, există acest pericol şi în zona teatrului. Răzvan Mazilu
a reuşit să stabilească împreună cu toţi actorii cu care a lucrat o direcţie
profesionistă. În primul rând, problematica pe care am ales-o
nu te lasă să cazi într-un divertisment facil sau de un gust îndoielnic.
Titlurile pe care mi le-am ales sunt nişte propuneri, pe cât de curajoase, pe
atât de profunde, sunt nişte capodopere ale genului. Fiind şi foarte bine
scrise, şi foarte bine compuse şi eu ştiind foarte bine ce vreau de la fiecare
proiect, acestea ridică interpretul, îi îmbogăţesc mijloacele de experesie
artistică, un actor evoluează atunci când lucrează într-un musical, pentru că
este un gen de spectacol complex şi foarte elaborat, la care se munceşte foarte
mult, la care am încercat să ridic tot timpul ştacheta performanţei şi a
virtuozităţii.

Povestea
spectacolului Mon Cabaret Noir este strâns legată de cea a punerii în scenă a
musicalului Cabaret. Pentru că înainte de a începe lucrul la celebra producţie,
a plecat să se documenteze la Berlin. Căutând umbre din cabaretul de altădată,
dinaintea celui de-al doilea război mondial, Răzvan Mazilu a descoperit-o pe
Anita Berber, dansatoare, coregrafă, actriţă de mare succes din anii 20,
personalitate avangardistă, rebelă, care le-a inspirat pe mult mai celebrele
Marlene Dietrich şi Greta Garbo. Răzvan Mazilu: este un
musical cabaret, pentru că este vorba despre lumea cabaretului interbelic, din
Berlinul anilor 20, pentru că personajul principal, Anita Berber, a fost o
dansatoare şi coregrafă ce activa în cabaretul underground berlinez din acei
ani. Este un musical, pentru că l-am gândit asemenea unui musical de tip
jukebox, în care am preluat anumite melodii, mai mult sau mai puţin celebre din
întreaga istorie a muzicii, din anii 20 până la muzica contemporană. Am preluat
cântece potrivite şi care întregesc dramaturgic povestea pe care am construit-o
tot eu. Noir, pentru că accesează nişte zone foarte noir, foarte dark ale personalităţii
umane şi pentru că personalitatea centrală, Anita Berber, a fost plină de
umbre. De lumini, dar şi de umbre foarte interesante.

Pentru Mon Cabaret Noir, Răzvan Mazilu a ales
patru actriţe foarte talentate, cu personalităţi puternice şi foarte diferite:
Alina Petrică, Anca Florescu, Ana Bianca Popescu şi Ilona Brezoianu. Pentru a
juca cu succes într-un musical sau un spectacol de cabaret este nevoie de
talent, dar şi de disciplină şi rigoare, calităţi ce definesc şi trupa
Teatrului German din Timişoara, cu care Răzvan Mazilu a lucrat pentru
Cabaret. Coregraful Răzvan Mazilu: Un actor de cabaret
trebuie să ştie să cânte, să danseze, să fie actor, să spună proză, să aibă
disponibilitatea de a înţelege că este un alt gen, un alt tip de rostire pe
scenă. Trebuie să aibă o stare ludică permanentă, să fie apt să facă orice, să
se joace, să stea în cap, să spună şi să cânte textul stând în cap. Să aibă
curaj, să nu fie pudic, să fie provocator, să fie carismatic, să ştie să
zâmbească şi să fie deschis, într-o permanentă relaţie cu publicul. Pentru că
este clar, face parte din legea spectacolului de cabaret, că există o relaţie
permanentă şi directă între actori şi public.