Scriitorul Norman Manea, invitat la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere de la Iaşi

Unul din invitaţii de marcă ai Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) de la Iaşi (desfăşurat în luna octombrie) a fost scriitorul Norman Manea.

Corina Sabău, 03.01.2015, 12:08

Unul din invitaţii de marcă ai Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) de la Iaşi (desfăşurat în luna octombrie) a fost scriitorul Norman Manea. Stabilit din 1986 în America, având origini evreieşti, autorul unor cărţi ca Plicul negru”, Despre clovni: dictatorul si artistul”, Întoarcerea huliganului”, Plicuri si portrete”, Fericirea obligatorie”, Vizuina”, Laptele negru”, a experimentat de timpuriu şi deportarea, şi exilul.

“Am avut un traseu existenţial complicat. Primul meu exil a fost la 5 ani. În 1945, mă consideram un bătrân de 9 ani.”, spune Norman Manea, bun prieten cu scriitorul Philip Roth si cu poetul american care i-a fost si invitat la seara FILIT, Edward Hirsch. Moderatoarea serii FILIT a fost Carmen Muşat, redactor-şef la Observator cultural, care a pornit de la o afirmaţie a lui Edward Kanterian (lector la Oxford), împreună cu care Norman Manea a purtat un dialog întins pe durata a 11 ani, dialog publicat în seria de autor dedicată scriitorului de editura Polirom. În acel context, Edward Kanterian spunea că Norman Manea este autorul român care a provocat trei polemici esenţiale în cultura română.

Carmen Muşat le reia: ”În 1982, într-un interviu pe care l-a acordat revistei Familia, Norman Manea i-a supărat pe oficialii de atunci, dar şi pe unii dintre scriitorii confraţi de-ai săi pentru că a îndrăznit să vorbească despre naţionalism şi despre modul în care scriitorii obedienţi în acea vreme ating această problemă. Apoi, în 1992, când a publicat în Revista 22, pe care o conducea în acea vreme Gabriela Adameşteanu, un eseu în care îşi permitea să aducă în discuţie angajamentul legionar al lui Mircea Eliade, călcând astfel un tabu al culturii noastre şi luând în discuţie implicarea intelectualului într-o ideologie nefericită. Şi, în al treilea rând, în 1997, după apariţia Jurnalului lui Mihail Sebastian, când Norman Manea a vorbit despre incompatibilităţi. Despre faptul că – citându-l pe Sebastian – în cultura română nu există incompatibilităţi. Norman Manea a fost întotdeauna fascinat de nuanţe, dar nu s-a ferit să fie tranşant în legătură cu o nişte subiecte pe care de obicei le trecem sub tăcere.”

Pornind de la aceste observaţii făcute de Norman Manea, Carmen Muşat a formulat întrebarea: de ce raportul nostru cu memoria se crispează când îi punem în faţă oglinda adevărului? Norman Manea. „Nu mă văd ca fiind un polemist sau un provocator. Mi-am explicat şi în aceste cazuri opinia mea personală şi un mod de a vedea literatura în istoria unei naţiuni. Am vorbit despre perioadele dificile din istoria României, dar, în general, refuz să discut în termeni colectivi, despre români, evrei etc. Sunt, de obicei, preocupat de individ, de ceea ce poate şi trebuie să facă individul, sunt de asemenea, preocupat de radicalele diferenţe între personalităţile semenilor noştri. Cât despre memorie, în istoria noastră sunt rare cazurile de autoanaliză şi de analiză critică a erorilor. Aş spune că această trăsătură poate veni dintr-un anume hedonism. Poporul român, din care am făcut şi fac parte, chiar dacă unii nu sunt încântaţi de asta, este, după părerea mea, un popor hedonist. Ce se spune în popor că noi n-am dat sfinţi, am dat poeţi, vine în sprijinul acestei afirmaţii. Hedonismul înseamnă a te bucura de oferta cotidiană şi de bucuriile pe care viaţa ţi le oferă, înseamnă mai mult interes faţă de artă decât de sacralitate. Aceasta implică şi o anumită adaptare. Adaptarea la imediat. Iar adaptarea la imediat poate duce la o ignorare a trecutului.”

O altă întrebare pe care i-a adresat-o Carmen Muşat lui Norman Manea pe scena Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) de la Iaşi a fost cum vede scriitorul rolul intelectualului în lumea contemporană, o lume post totalitară, ameninţată permanent de tot felul de crize. Norman Manea: ”Eu mă feresc să propun sau să impun vreun rol cuiva. Există intelectuali zăvorâţi în existenţa lor de gânditori, există intelectuali amestecaţi cu mulţimile, luptând pentru un anume ideal. Consider că toate acestea sunt opţiuni personale. Aş vrea să cred şi m-aş bucura dacă ar fi aşa, că intelectualul ar putea avea un rol pozitiv în dezbaterea naţională. Rolul său, poziţia sa, misiunea sa este tot mai slăbită în societatea modernă, o societate practică, mai degrabă mercantilă, în care primează criteriul banului. Intelectualii de marcă, cei care au jucat rolul de pedagogi în societate, sunt în umbră şi nu cred că vor apărea în prim plan.”

Desfăşurat sub Patronajul Reprezentanţei Comisiei Europene în România, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi a reunit peste 300 de profesionişti din domeniul cărţii, atât din ţară, cât şi din străinătate, criitori, traducători, editori, organizatori de festival, critici literari, librari, distribuitori de carte, manageri şi jurnalişti culturali.