Stilul brâncovenesc

rta brâncovenească cuprinde, în istoriografia română, arhitectura şi artele plastice în Ţara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu dintre 1688 şi 1714.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Monica Chiorpec, 01.08.2015, 10:00

Arta brâncovenească cuprinde, în istoriografia română, arhitectura şi artele plastice în Ţara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu dintre 1688 şi 1714. Această epocă a influenţat în mod hotărâtor dezvoltarea artistică de mai târziu. Termenul se foloseşte, prin extensie, şi pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordaţi, până în jurul anului 1730. Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renaşterea occidentală, datorită structurilor sale raţionaliste, dar abundenţa lui decorativă permite şi folosirea sintagmei baroc brâncovenesc.

Bazele stilului brâncovenesc au fost puse în timpul celor două decenii de domnie a lui Matei Basarab din secolul al 17-lea, care asigurase Ţării Româneşti o anumită stabilitate politică şi favorizase dezvoltarea artelor. În perioada care a urmat domniei lui Brâncoveanu, s-a dezvoltat mai ales arhitectura conacelor boiereşti. Această evoluţie a corespuns influenţei marii boierimi din ultima parte a aceluiaşi secol în detrimentul succesorilor lui Matei Basarab. Adriana Scripcariu consideră că arta brâncovenească ar trebui explicată pe înţelesul tuturor.

În anul 2014, în an omagial brâncovenesc, am iniţiat un proiect, o carte prin care ne-am dorit să aducem cât mai aproape de publicul larg frumuseţile patrimoniului brâncovenesc. Cartea este o expunere însoţită de multă imagine, cu multe explicaţii la îndemână, cu un dicţionar pentru diferitele teme ale artei brâncoveneşti. Avem un capitol dedicat mănăstirii, un capitol dedicat palatului. Este şi un capitol dedicat diferitelor meşteşuguri: pietrărie, lemnărie, ţesătorie, orfevrărie. Avem un capitol dedicat ctitorilor şi ctitoriilor, în care încercăm să arătăm cum modelează voinţa ctitorilor întregul monument. Sunt detalii care dau viaţă monumentelor istorice şi care, din păcate, sunt mai puţin abordate în acest fel. De obicei, suntem obişnuiţi cu explicaţii destul de tehnice, despre dimensiunile unui monument, anul realizării şi numele ctitorului. Poveştile care stau în spatele acestor ctitorii ne sunt mai puţin prezentate.

De-a lungul timpului s-au scris multe cărţi despre patrimoniul brâncovenesc. Istorisirile încep din cronicile vechi, de pe vremea voievozilor, de la cei care asistau adesea la ridicarea şi alcătuirea minunatelor lucrări. Mai toţi savanţii noştri iubitori de istorie s-au oprit asupra acestui frumos capitol de civilizaţie românească şi încă, aproape an de an, se scriu multe pagini despre el. La ce bun încă o carte? vei zice. Mai ales că ea nu descoperă lucruri nemaiauzite, explorate de vreun arheolog, nici fapte de taină ascunse într-un manuscris regăsit. Şi totuşi, cartea este inedită, vei înţelege de ce. Astfel este prefaţată cartea Adrianei Scripcariu, Patrimoniul brâncovenesc pe înţelesul tuturor.

Avem un capitol de început, pe care l-am numit Glosar al civilizaţiei brâncoveneşti în imagini. În el explicăm cititorului noţiunile de bază ale mentalităţii medievale româneşti, cine au fost boierii, cine au fost voievozii şi felul în care interacţionau păturile sociale. Explicăm rolul bisericii, câteva noţiuni de teologie, care nu pot lipsi din vizorul celor care doresc să înţeleagă în profunzime acest subiect. În final, avem un capitol foarte frumos scris de Luiza Zamora, istoric de artă, capitol dedicat artei post-brâncoveneşti, cea mai lungă perioadă de artă românească, de pe urma căreia ne-au rămas multe monumente istorice, pe care, din păcate, adesea le regăsim astăzi în paragină. Este o carte despre care deja mi s-a spus că este o lectură foarte plăcută, foarte atractivă din punctul de vedere al imaginilor. Fotograful proiectului nostru este George Dumitriu, un fotograf extrem de pasionat, care se ocupă de mai multe zeci de ani de forografia de patrimoniu. Se simte experienţa şi căldura cu care a abordat subiectele noastre. Cartea a beneficiat de o viziune grafică specifică. Am ieşit din tiparul albumelor obişnuite de artă şi am intrat într-un layout panoramic, prin care dorim să punem aceste subiecte cât mai la îndemâna cititorului şi prin intervenţie grafică.

Reşedinţa de vară a domnitorului Constantin Brâncoveanu din Potlogi, Palatul Mogoşoaia şi Vechiul Palat Mitropolitan din Bucureşti sunt monumente istorice aparţinând stilului brâncovenesc. Arhitectura religioasă se remarcă prin monumentalitatea conferită de dimensiunile impozante şi concepţia unitară. Mănăstirea Sinaia, mănăstirea Horezu sau mănăstirea Antim din Bucureşti sunt unele dintre cele mai importante edificii brâncoveneşti. Adriana Scripcariu.

Civilizaţia brâncovenească poate fi îndrăgită tocmai atunci când îi descoperi detaliile şi seriozitatea cu ctitorii priveau fiecare mic gest care, alăturat altuia, aducea frumuseţea pe care o putem regăsi şi astăzi în monumentele care ni s-au păstrat. Mă gândesc la un studiu de caz al unui monument, mănăstirea Sinaia, ctitorită de spătarul Mihail Cantacuzino după ce a fost în hagealâc, un lung pelerinaj la locurile sfinte. Se pot observa multe detalii legate de această călătorie a lui şi de felul în care aceasta s-a reflectat până la sfârşitul vieţii în sufletul acestui ctitor. Le putem regăsi pe frescele de la mănăstirea Sinaia.

Din nefericire, adevărate bijuterii ale arhitecturii brâncoveneşti, precum mănăstirile bucureştene Cotroceni şi Văcăreşti, au fost demolate de regimul comunist, la jumătatea anilor 80. Mănăstirea Cotroceni a fost însă reconstruită exact pe acelaşi loc între 2003 şi 2004.