TATA, un documentar multipremiat

O poveste personală, care a emoționat publicul în festivaluri și a fost recompensată cu numeroase premii, „TATA”, documentarul scris și regizat de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc, are premiera în cinematografele din țară în această perioadă, distribuit de Culoar Films.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Sabău, 20.09.2025, 12:00

O poveste personală, care a emoționat publicul în festivaluri și a fost recompensată cu numeroase premii, „TATA”, documentarul scris și regizat de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc, are premiera în cinematografele din țară în această perioadă, distribuit de Culoar Films. Prezentat în premieră mondială în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Toronto, „TATA” a fost selectat în numeroase festivaluri internaționale și are în palmares distincții ca Premiul „Silver Horn” pentru regizorii unui film pe teme sociale la Festivalul Internațional de Film de la Cracovia, Premiul „Human Rights in Motion” la FIPADOC – Festivalul Internațional de Film Documentar, Biarritz, Premiul „Alpe Adria Cinema” pentru cel mai bun documentar și Premiul Publicului la Festivalul de Film de la Trieste, Premiul pentru Cel mai bun documentar în competiția internațională în cadrul Verzio – Festivalul Internațional de Film Documentar pentru Drepturile Omului, Ungaria, Premiul pentru cea mai bună regie în competiția central și est-europeană la Astra Film Festival și Premiul Publicului la „Les Films de Cannes à Bucarest”, 2024.

După succesul documentarului Acasă, premiat în festivaluri internaționale de prestigiu, Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc revin cu un nou film în care combină solida lor experiență jurnalistică cu o abordare cinematografică matură. „TATA” spune o poveste despre traumele moștenite, despre tăcerile din familii și despre abuzurile îndurate de românii plecați să muncească în străinătate, în speranța unei vieți mai bune. Totul pornește de la o investigație cu camera ascunsă, desfășurată în Italia, unde Lina Vdovîi documentează abuzurile suferite de tatăl său la locul de muncă. Dincolo de anchetă, filmul deschide o dublă explorare: a prezentului tensionat și a trecutului dureros, care i-a ținut departe unul de celălalt ani la rând. „TATA” devine astfel o radiografie intimă a relațiilor de familie și a felului în care traumele se pot transmite sau pot fi confruntate. Am vorbit cu Radu Ciorniciuc, despre cum s-a născut acest al doilea documentar co-regizat și co-scris împreună cu Lina Vdovîi și despre riscul asumat, de a fi, alături de partenera sa, parte din această poveste care s-a construit pe măsură ce a fost filmată.

”Faptul că venim din zona asta de jurnalism și că am tratat și până acum subiecte care se dezvoltă în timp ce le documentezi ne-a ajutat cumva să nu ne panicăm în momentul în care povestea pe care ne pregăteam s-o filmăm în Italia s-a schimbat cumva sau a început să dea semne că o să se schimbe. La început aveam în minte o investigație prin care încercam să rezolvăm problema cu care se confrunta tatăl Linei la locul de muncă, având acolo un șef violent, care nu-l plătea decât la negru. Vorbim, de fapt, despre sclavie modernă și noi ne-am dus cu toate echipamentele și cu toată energia spre acest subiect, i-am lăsat și o cameră ascunsă tatălui Linei, cu care să documenteze toate aceste abuzuri. L-am învățat cum să facă această documentare nu doar din punct de vedere tehnic, dar și etic, pentru că și acesta este un proces destul de delicat.

Apoi au apărut filmările făcute de tatăl Linei cu camera ascunsă. A fost un moment care ne-a făcut să avem altă abordare. Atunci am constatat că tatăl Linei transformase camera, acest aparat de investigație, într-un jurnal, într-un instrument de comunicare directă cu fiica lui. Până atunci între ei nu existase o relație extraordinară și în momentul în care am văzut și acele filmări destinate Linei, ne-am dat seama că filmul ia o turnură destul de dramatică și că nu poate exista fără această componentă a relației dintre fiică și tatăl ei.”

„Explorare puternică a toxicității transgeneraționale și o reflecție profundă despre cum – sau dacă – putem scăpa din ea. Cu camera îndreptată adesea către ea însăși (datorită lui Radu Ciorniciuc), Lina Vdovîi își pune întrebări incomode despre propriul trecut, despre tatăl ei și despre femeile din familia ei. În cele din urmă, devenită mamă, pare pregătită să rupă lanțul și să meargă mai departe. În sfârșit, împăcată”, scriu jurnaliștii de la Hammer to Nail. Am vorbit cu Radu Ciorniciuc și despre reacțiile publicului prezent până acum la proiecții.

”S-a întâmplat ceva extraordinar chiar cu primele proiecții pe care le-am avut la Toronto. Noi aveam, evident, experiența filmului anterior, Acasă, cu care am călătorit și datorită căruia am avut nenumărate întâlniri faine cu publicul. Dar nu ni s-a mai întâmplat niciodată, și asta a fost o chestie recurentă, să fim opriți după fiecare proiecție și după sesiunile de Q&A de oameni care vor să împărtășească lucruri din viața lor, lucruri cu care au rezonat datorită acestui film. Și acesta este un semn absolut evident că filmul e universal și că reușește să comunice așa cum ne-am dorit. Ca să zicem așa, am reușit să apăsăm un buton acolo unde trebuie, ca oamenii să se deschidă și să poată să comunice și ei, la rândul lor, lucruri care sunt greu de comunicat.”

Filmul produs de Monica Lăzurean-Gorgan, prin Manifest Film, marchează o nouă colaborare a celor trei cineaști, după succesul documentarului „Acasă” (2020) – primul documentar românesc selectat și premiat în competiția World Cinema Documentary la Sundance Film Festival (SUA), selectat la Premiile Academiei de Film Europene (EFA 2020) și deținătorul a peste 40 de premii naționale și internaționale.