Triton, un documentar multipremiat

Documentarul "Triton", de Ana Lungu, intrat în cinematografele din România recent, a avut premiera mondială în cadrul Competiţiei Internaţionale a Festivalului FID Marseille.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Sabău, 14.11.2025, 17:30

Documentarul „Triton”, de Ana Lungu, intrat în cinematografele din România recent, a avut premiera mondială în cadrul Competiţiei Internaţionale a Festivalului FID Marseille. Filmul a primit Premiul Special al Juriului pentru valorizarea materialelor private Archivio Aperto Bologna și Premiul FIPRESCI Transilvania International Film Festival, de asemenea, a fost nominalizat în secțiunea Semaine de la critique de Montréal Canada și la Astra Film Festival.

„Triton” este un film de montaj, bazat exclusiv pe materiale de arhivă, imagini rare de amator filmate între al Doilea Război Mondial şi Revoluţia din 1989. Triton este compus din trei poveşti tratate stilistic diferit, dar legate între ele de o voce narativă feminină: un tată care filmează copilăria fiicei lui în România anilor ’80, un profesor de muzică ce documentează vieţile membrilor familiei şi prietenilor în anii ’60-’70 și un aristocrat care surprinde imagini din vara lui 1942, când ţara noastră era aliata Germaniei naziste.

Colaborarea cu regizorul Dane Komljen, născut în Bosnia-Herţegovina şi stabilit la Berlin, care semnează şi montajul filmului, a fost esențială în cazul acestui proiect, spune cineasta Ana Lungu:

”Decizia ca filmul să se compună din trei părți tratate stilistic diferit a venit în timp ce lucram deja singură. Am lucrat cam un an singură la montajul filmului și deja de atunci am simțit că este mai potrivit ca cele trei părți să fie separate și nu legate forțat printr-o ficțiune.

Pe Dane Komljen l-am solicitat inițial pentru a-mi oferi o consultație pe partea de Voice-over, pentru că nu am mai lucrat până acum cu Voice-over, în timp ce Dane folosește acest mijloc în toate filmele lui. Știam deja că Dane Komljen are și aptitudini literare, a publicat poezie înainte să se apuce de film și a contat și acest aspect în alegerea mea foarte mult. Așa că am fost foarte onorată că a acceptat această colaborare.

Dane a venit cu această idee, că atâta timp cât avem trei părți tratate stilistic diferit și Voice-over-ul ar trebui să fie diferit. În prima parte am ales să fie la persoana întâi, în a doua parte să fie la persoană a treia și în ultima parte să fie la persoana a doua, în forma aceea de scrisoare, de adresare.

Așa cum am mai spus, mi s-a părut foarte potrivită ideea aceasta și am păstrat-o. Iar în partea din mijloc, în povestea cu naratoarea, există o mică referință la romanul Foc Palid de Vladimir Nabokov. Nabokov dar și alte referințe literare au stat cumva la baza colaborării mele cu Dane.”

Andrei Tănăsescu, selecționer și curator de festival, a identificat, odată cu „Triton”, o nouă etapă în filmografia Anei Lungu:

”Descoperind aceste arhive pe care le folosește în Triton, Ana Lungu a inaugurat stilistic și formal un limbaj de cinema diferit față de cel pe care l-a abordat până acum în filmele ei de ficțiune. De observat ar fi însă că și filmele de ficțiune regizate până acum de Ana Lungu foloseau elemente biografice ale actorilor și actrițelor pe care îi regăseam în distribuție. Însă de data aceasta, Ana lucrează cu materiale găsite, found objects, adică arhive personale în acest caz, acestea având deja o autonomie ca obiecte cinematografice sau vizuale. Și Ana le oferă acestora un spațiu de exprimare, dar le și reinterpretează, și face asta într-un mod etic, o abordare foarte importantă când lucrezi cu arhive. Făcând un film de montaj, rolul autoarei, se știe asta, se găsește în montajul în sine.

Dar Triton este, evident, un act creativ foarte bine gândit și mă refer la narațiune și la tonul pe care o are aceasta. Triton este un film bogat, care merită vizionări repetate, pentru că publicul va găsi de fiecare dată ceva diferit, ceva nou. Sau, de ce nu, și această variantă este valabilă, de fiecare dată spectatorului i se va confirma sau nu un anume mesaj sau o anumită percepție față de felul în care e narat filmul sau față de arhive în sine.

Observ cu foarte multă admirație, și am mai spus-o, că filmele românești, filme de montaj sau filme documentare hibride, se preocupă din ce în ce mai mult de arhive. Iar Triton, în mod special, ne oferă acces la niște arhive personale rar văzute, fie că vorbim de cinema sau de alte căi mediatice.”

Ana Lungu s-a născut în 1978 şi a realizat până acum, în regim independent, filme de lungmetraj ficţiune selectate în festivaluri internaţionale precum Festivalul de la Locarno („Burta balenei”, 2010), Festivalul de la Rotterdam („Autoportretul unei fete cuminţi”, 2015), Festivalul de la Sarajevo („Un prinţ şi jumătate”, 2018). A obţinut Premiul pentru Cel mai bun film la Festivalul Crossing Europe, Linz şi Premiul Publicului la Festivalul Filmului European, 2015. Din 2019 este membră a Academiei Europene de Film. Producătorii filmului Triton sunt Adrian Sitaru şi Ana Lungu.