Varză, cartofi și alți demoni După 10 ani
În 2015, regizorul Șerban Georgescu începea o incursiune inedită în realitatea rurală autohtonă, concretizată într-un documentar care a avut mare succes: Varză, cartofi și alți demoni.
Corina Sabău, 17.05.2025, 17:48
În 2015, regizorul Șerban Georgescu începea o incursiune inedită în realitatea rurală autohtonă, concretizată într-un documentar care a avut mare succes: Varză, cartofi și alți demoni. Filmul relata eforturile sătenilor dintr-o localitate din apropierea Bucureștiului, Lungulețu, de a ieşi dintr-un cerc vicios din care nimeni nu câștiga. Pe scurt, 1 sat, 1.000 de tractoare, 100.000 de tone de varză, dar 0 profit. Pentru a documenta situația, regizorul a petrecut el însuși un an la Lungulețu, a lucrat o bucată de pământ cot la cot cu sătenii și a încercat să vândă recolta obținută. În felul ăsta a încercat să înțeleagă de ce aceste familii ajung să trăiască pe datorie, deși există toate premisele unei afaceri de succes – pământ roditor, utilaje moderne, recolte bogate. “Varză, cartofi și alți demoni” a fost foarte bine primit de public, a generat ecouri în cadrul societății românești și a fost difuzat în contexte educaționale cât mai variate. A avut proiecții nu doar în festivaluri de film (DOK Leipzig, Docudays UA – Kiev, Milenium Inernational Documentary Film Festival – Bruxelles, One World Romania, Transilvania International Film Festival), dar și la evenimente precum Ziua Recoltei (Slatina, în prezența a peste 1000 de fermieri), lansarea Decadei Fermelor de Familie în cadrul UN FAO (Organizația pentru Alimentaţie şi Agricultură a Națiunilor Unite), precum și în 36 de licee din țară (prin programul One World Romania la Școală).
La 10 ani de la începerea experimentului său, Șerban Georgescu a revenit la Lungulețu și a realizat o continuare a documentarului, care lansează mai multe întrebări. Au reușit sătenii să depășească lipsa de încredere în orice decizie „colectivă” sau în orice lider? Au reușit oare să se asocieze, astfel încât vocea lor să fie mai bine auzită? Am vorbit cu Șerban Georgescu despre demersul inedit pe care l-a ales pentru a documenta filmul său, acela de a lucra o perioadă ca cei mai mulți săteni din Lungulețu.
”Mi-a fost destul de greu să ajung la formula asta. Nu m-am dus acolo știind că voi rămâne un an, nu-mi propusesem să fac lucrul ăsta. De fapt, numai prospecția a durat vreo patru luni. Mai ales că pentru genul acesta de documentar nu-ți găsești personajele atât de ușor. Și chiar dacă le găsești, nu știi cât de dispuși sunt oamenii aceia să te însoțească în această călătorie un an sau chiar mai mult, e vorba de foarte mult timp. Dar în acele luni de prospecție, mi-am dat seama că, de fapt, ar ieși o poveste autentică dacă aș participa și eu, cu perspectiva mea de orășean. Și, de altfel, așa și începe filmul, sunt într-o piață din București, împreună cu mama, și ea caută să cumpere legume la un preț mai mic. În 2015, când am făcut prima parte a documentarului, erau mai multe piețe prin București și îi auzeai pe orășeni vorbind nemulțumiți după ce vedeau prețurile afișate de țărani pe tarabe, li se păreau prea mari. De aceea am ales să fiu și eu parte din poveste, să mă implic și ca personaj: pentru a crea o punte între oraș și lumea rurală. În felul ăsta am avut ocazia să trăiesc ca acești agricultori și să folosesc perspectiva mea, să povestesc ce înseamnă să cultivi, să irigi, să culegi, să faci lucrări agricole la 40 de grade vara, sau, dimpotrivă, la 0 grade când dă primul gheț. Iar după ce strângi recolta, să mergi s-o vinzi și să aștepți câteodată zile întregi piață, mă refer la piața de angro din Lungulețu, pentru a primi incomparabil mai puțin fată de cât ai investit sau chiar nimic.”
Partea a doua a documentarului „Varză, cartofi și alți demoni”.este disponibilă, cu acces gratuit, prin streaming online. Momentul a fost marcat și printr-un eveniment special, printr-o proiecție în prezența echipei la Cinema Muzeul Țăranului din București. Demersul lui Șerban Georgescu de a se întoarce la Lungulețu lansează întrebarea dacă societatea românească este capabilă de schimbare în profunzimea ei, și dacă un film documentar are puterea de a influența pozitiv ceea ce observă:
„Un aspect relevant este că primul film, cel lansat în 2015, era realizat la aproape 8 ani după aderarea României la Uniunea Europeană. Este clar că piața care s-a deschis atunci i-a prins nepregătiți pe oamenii care lucrau în agricultură. Și, de asemenea, este greu de presupus că în doar câțiva ani acești oameni ar fi reușit să se adapteze la schimbările care veneau cu această deschidere și la noile condiții. Trebuie să ne amintim că pe toți ne-a prins nepregătiți această schimbare, dar, locuind la oraș, am avut acces la mai multă informație. Acum, după 10 ani, eu m-am întors la aceleași personaje din film. La Nelu Pește, la Vrabie, la George. Niște super personaje, care reflectă foarte bine din punct de vedere social care este situația acolo. M-am întors și toți au spus același lucru, care demonstrează că totuși s-a mai schimbat mentalitatea noastră, deși trăim aceste vremuri politico-sociale tulburi. Au recunoscut toți că, fără fondurile europene, nu reușeau nimic. Lucrurile au mai evoluat și foarte important mi se pare că oamenii înțeleg asta și o spun.”
“Varză, cartofi și alți demoni. După 10 ani” este produs de Kolectiv Film în parteneriat cu UPFAR-ARGOA.