Iarcurile de la Corneşti

Iarcurile de la Cornești, din județul Timiș, reprezintă cea mai întinsă fortificație preistorică din Epoca Bronzului din Europa, desfășurată pe aproximativ 17 hectare și formată din patru cercuri concentrice de pământ. Cercetările arheologice recente sugerează că situl ar fi fost un centru de cult și posibil observator astronomic.

Ion Puican, 04.01.2026, 16:16

La doar câțiva kilometri de Timișoara în localitatea Cornești din Zona Banatului, se află urmele uneia dintre cele mai spectaculoase fortificații preistorice din Europa. Cetatea de la Cornești (sau Iarcurile de la Cornești), este o așezare veche de peste 3.500 de ani. Aceasta ar putea deveni în curând locul unui nou muzeu dedicat descoperirilor arheologice din zonă. Cetatea Cornești se întinde pe o suprafață impresionantă – aproape 1.800 de hectare – și este alcătuită din patru inele concentrice din lut și lemn, construite acum aproximativ 3.500 de ani, în Epoca Bronzului. Specialiștii spun că fortificația era un adevărat centru de putere al zonei Banatului și al văii Mureșului Inferior, locuit de o elită războinică ce coordona viața economică și apărarea teritoriului. Construcția este contemporană cu celebra cetate Troia și aparține culturii Cruceni–Beleghiș.

Poziția strategică, aproape de râul Mureș și de Munții Banatului, permitea locuitorilor să facă schimburi comerciale și să obțină resurse importante, precum sarea. Arheologii au găsit urme de locuințe semi-îngropate, obiecte ceramice și ofrande ritualice care dezvăluie viața spirituală a comunității. Arheologul Leonard Dorogostaisky, voluntar în echipa Muzeului Naţional al Banatului (MBN), care face cercetări în acest sit, ne spune mai multe despre Iarcurile de la Cornești:

„Cornești-Iancuri, comuna Oțișoara, județul Timiș, România, sunt o uriașă construcție imposibil de cuprins cu vederea de la nivelul solului, care constă în patru incinte închise de valuri de pământ și șanțuri. Are o suprafață totală de peste 1.700 de hectare. Valurile au o lungime cumulată de circa 32 de kilometri. Cele care închid primele două incinte au o înălțime de doi metri, doi metri jumate și la bază o lățime de 50 de metri. Peste ele a existat o structură complexă din lemn, interpretată ca având o funcție de palisadă, care a ars.

A fost construită în mai multe etape în perioada de sfârșit a Epocii Bronzului, adică acum 3350 de ani, contemporană cu epoca faraonilor egipteni, Akhenaton și a soției sale, Nefertiti, a lui Tutankhamon, a lui Ramses cel Mare, la apogeul Egiptului Antic. … Spre deosebire de Egipt, construcțiile din zona noastră sunt făcute din pământ și lemn, nu din piatră. Din 2005 au început cercetări ample, cu metode multidisciplinare, cu echipe româno-germano-engleze care și-au propus să investigheze construcția valurilor de pământ și șanțurilor prin mai multe secțiuni în valurile 1, 2 și 4. Acestea au adus informații legate de forma, adâncimea, lățimea acestora, asupra modului în care au fost construite.

În paralel, s-au realizat cercetări geofizice pe o suprafață de circa 200 de hectare. Marginile subteranului indică prezența mai multor porți, a zonelor cu urme de locuire, dar, mai important, ne arată prezența unor structuri dreptunghiulare, circulare sau în formă de arcuri de cerc concentrice, acestea din urmă fiind amplasate în zone în care predomină fragmente de ceramică mai vechi cu circa o mie de ani. Câteva săpături efectuate în interiorul Cornești-Iarcuri au condus mai mult la întrebări decât la răspunsuri, neregăsindu-se urme de mari construcții sau fundații ale acestora.

Suprafața locuită din interiorul iarcurilor este în jur de 70 de hectare, ceea ce reprezintă 4% din suprafața totală. De ce au avut nevoie de atâta spațiu? … Ultimele cercetări leagă direct prin descoperiri lumea iarcurilor, a culturii Cruceni–Beleghiș, cum e denumită de arheologi de cea a civilizației miceniene. Urmele unei migrații la sfârșitul bronzului putând fi urmărite până la Salonic.”

Ce presupune cercetarea unui astfel de sit arheologic? Arheologul Leonard Dorogostaisky:

„Cercetarea unui astfel de sit arheologic implică un efort proporțional cu mărimea sa colosală: fizic, tehnic, uman și financiar, dar în special temporal. Probabil va dura decenii.”

Arheologul Leonard Dorogostaisky lansează ipoteza că la Corneşti avem mai mult decât o fortificaţie: și anume acolo s-ar regăsi un centru de cult și un spaţiu care a servit, probabil, ca observator astronomic. Care ar fi putut fi funcția acestor fortificații?

„Din punct de vedere militar, e făcută să intimideze, să descurajeze eventualii agresori. O altă posibilă funcție pentru Cornești-Iarcuri e a unui spațiu sacru, care să poată adăposti temporar, pentru o perioadă de o săptămână, să spunem, cu ocazia unor pelerinaje anuale la solstițiul de vară, grupuri foarte mari de oameni. Cornești-Iarcuri a fost realizată conform unui plan, de o societate cu un înalt grad de civilizație, care ne face să bănuim că dispunea, printre altele, și de cunoștințe aritmetice și geometrice, cel puțin pentru a asigura logistica și construcția sa. … În opinia mea, aici s-a născut o religie. Îmi place să cred că Zamolxis nu s-a ascuns trei ani sub vârful Gugu, ci că a condus și construit lumea iarcurilor.”

Punctul muzeal care s-ar deschide la Cornești-Iarcuri ar putea pune în valoare acest patrimoniu unic, atrăgând turiști și cercetători din țară și din străinătate. Proiectul muzeului ar contribui atât la dezvoltarea turismului local, cât și la promovarea valorilor istorice ale Banatului. Astfel, Corneștiul nu va mai fi doar un nume pe harta arheologică a Europei, ci și un loc unde trecutul prinde viață și spune povestea unei civilizații vechi de milenii, chiar în inima Banatului.