Frédéric Damé

Unul dintre expații francezi ai secolului al XIX-lea în România a fost Frédéric Damé. Filolog, istoric, jurnalist, etnograf, scriitor, Damé a părăsit Franța în 1872, la 23 de ani, și s-a stabilit în Craiova și, apoi, în capitala București.

Steliu Lambru, 05.04.2026, 13:28

Frédéric Damé, născut în 1849 la Tonnerre, în nordul Franței, a fost unul dintre francezii României din secolul al XIX-lea. Ziarist, istoric, filolog și traducător venit în România în 1872, după prăbușirea celui de-al Doilea Imperiu francez, la 23 de ani el a ales să-și trăiască restul vieții într-o țară nouă. A fost un autor prolific de cărți, dar mai ales de texte de publicistică.

Una dintre cărțile importante ale lui Damé este ”Bucureștii în 1906”, reeditată recent. Din ea aflăm despre o capitală aflată în plină expansiune, a unei țări lansate către modernizare. Doina Ruști este autoare de ficțiune istorică, inspirată de istoria Bucureștiului.

”Generația mea a aflat despre Damé abia prin polemica cu Iorga, așa a ajuns la noi Damé. A scris cărți despre România, a scris și despre orașul București, el rămâne autorul unui splendid dicționar român-francez. Iorga îl tot reducea doar la această piesă, dar nu e deloc neglijabilă. Ea exprimă foarte bine spiritul didactic al acestui profesor, Frédéric Damé fiind profesor la Sfântu Sava, fiind implicat într-o serie de ziare în presa timpului său, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și început de secol XX. În toate aceste întreprinderi, dovedește în primul rând un spirit pedagogic, pe care îl vedem de-a lungul tuturor operelor pe care le-a scris.”

Frédéric Damé s-a integrat total în România și și-a făcut mulți prieteni. Unul dintre cei mai apropiați a fost istoricul Gheorghe Ionescu-Gion, care l-a inspirat pe Damé în scrierea volumului.

Doina Ruști: ”Această carte începe frumos cu dedicația către Ionescu-Gion. Damé scrie în memoria prietenului său și în continuarea cărții lui Ionescu-Gion, Istoria Bucurescilor. Ce face el însă mai departe, ce face spectaculos acest profesor francez este faptul că aduce o mulțime de informații foarte valoroase și actuale pentru momentul în care a fost scrisă cartea în 1906. Deja suntem într-o epocă de mare efervescență, de cosmopolitism nu mai spun, dar și de naționalism pe care îl va ilustra polemica cu Iorga de mai târziu.”

Orice scriitură oferă cititorului informațiile timpului în care este produsă și nici volumul lui Damé nu face excepție. Din nou, Doina Ruști:

”Din cartea aceasta aflăm ce se întâmpla în momentul în care Damé scria. Aflăm o mulțime de informații extrem de prețioase despre listele de cumpărături, despre liste întregi de prețuri, vedem clar ce se mânca, ce se cumpăra în Bucureștiul de la începutul veacului al XX-lea. De asemenea, sunt informații legate de numeroase evenimente care au loc atunci, deci proaspete, le vedem într-un fel cu ochii lui Damé. Este foarte organizat, este o persoană didactică, și atunci întreaga lui carte este creată pe informație, pe argument. Și aceasta este valoarea principală a acestei cărți despre București.”

Istoricul Adrian Majuru a editat cartea ”Bucureștii în 1906” cu acribie. El a clarificat și amănuntul din biografia lui Damé, cel care l-a făcut să ajungă în România:

”Ce l-a determinat pe Damé să vină în România, în București? După războiul de independență a României din 1877 nu se șoma neapărat în Franța, în Europa Occidentală ori Europa Centrală. Dar a început o emigrație de populație urbanizată și profesionalizată în orașele României Mici, nu numai la București. Iar el, aici, probabil că reușește să facă mai mult și mai bine decât în Franța, fiind probabil mai bine plătit decât acolo, și anume ziaristică și publicistică. Așadar, a condus și un ziar, a predat limba franceză, a făcut foarte multe. Era o persoană publică, ținea conferințe la Ateneul Român. I-a fost foarte confortabil să descopere, într-o țară absolut străină, la început de drum, că i se vorbea limba, deci era ca în Franța, ce-i mai trebuia să se întoarcă?”

Șansa lui Damé și a culturii române de a avea, peste ani, o descriere a Bucureștiului de început de secol XX i s-a datorat unui primar.

Adrian Majuru: ”La un moment dat, întâlnește un primar al acestui oraș, al Bucureștiului, Mihail Cantacuzino, care îi solicită să scrie o lucrare despre București. Nu era o lucrare istorică ci era despre orașul din mandatul lui și îi cerea lui Damé să prezinte și o perspectivă asupra a ceea ce avea de gând Cantacuzino să facă. Despre aceasta este vorba în carte. Este o investigație jurnalistică, documentată cu informațiile date de municipalitate și, evident, cu multă cercetare de teren. Francezii s-au supărat pe Damé după apariția cărții în limba franceză spunând că noi, pentru Paris, nu avem astfel de monografie în 1906, și un francez a făcut-o pentru București. Însă, din nefericire, de această carte nu s-a bucurat autorul, a murit înainte de finalizarea ei. Capul limpede și forma finală au dat-o, în cele din urmă, familia.”

Francezul Frédéric Damé a ales să fie român și a fost așa timp de 35 de ani, din 1872 până în 1907. A rămas însă așa și pentru eternitate prin ce a lăsat culturii române.