Muzeul icoanelor pe sticlă din Sibiel
Situat la 20 de kilometri distanță de Sibiu, satul Sibiel a devenit în timp un sit rural de interes turistic și patrimonial.
Christine Leșcu, 02.10.2022, 13:44
Situat la 20 de kilometri distanță de Sibiu, satul Sibiel a devenit în timp un sit rural de interes turistic și patrimonial. În mod tradițional locuit de românii stabiliți în vecinătatea marelui oraș din sudul Transilvaniei, în zona cunoscută drept Mărginimea Sibiului, Sibiel e și locul unde se află cel mai important muzeu al icoanelor pe sticlă din România. Capodopere ale artei țărănești naive, dar și obiecte de cult, icoanele pe sticlă au împodobit casele oamenilor din majoritatea regiunilor României. Și începând cu sfârșitul anilor 1960, au început să fie strânse de preotul Zosim Oancea pentru a fi expuse în muzeul întemeiat de el în curtea bisericii Sfânta Treime din Sibiel. Actualul paroh al bisericii, preotul Bogdan Flueraș schițează biografia părintelui și a creației sale.
Acest muzeu a fost ridicat și edificat de părintele Zosim Oancea între anii 1976-1983, deci în plin comunism. A venit la Sibiel în 1964, după o perioadă de 15 ani de detenție comunistă. În 1965 a redescoperit pictura din biserica Sfânta Treime din Sibiel și în 1969 are această idee deosebită de a alcătui un muzeu de icoane pe sticlă și pune bazele primului muzeu de icoane, tot la Sibiel, întro clădire mai micuță, pe care o termină în 1973. Apoi, pentru că aceasta a devenit neîncăpătoare, părintele Zosim reușește să ridice clădirea actuală. Părintele Zosim nu era din această zonă a Mărginimii Sibiului, ci părintele Zosim a văzut lumina zilei în satul Alma, tot în județul Sibiu, dar lângă municipiul Mediaș, lângă orașul Mediaș. Sigur că a fost profesor de religie în Sibiu și așa a ajuns să fie închis. Și după aceea a ajuns preot la Sibiel unde a și murit.
În timp, muzeul de la Sibiel a strâns o colecție impresionantă de peste 600 de icoane pe sticlă provenind din toată țara, cele mai vechi datând din secolul XVIII, iar cele mai noi din secolul XIX. Icoanele provin din satul Nicula, situat în județul Cluj, din Mărginimea Sibiului, din Bucovina și nordul Moldovei, din zonele Brașovului și Făgărașului, dar și din vestul țării, din Banat. Cum au ajuns la Sibiel ne povestește tot preotul Bogdan Flueraș.
Trebuie să precizăm că, înainte să ajungă aceste icoane în muzeul nostru, ele s-au găsit în casele oamenilor. Părintele Zosim a adus icoanele din casele credincioșilor. Au fost aduse icoane și în urma achizițiilor sau donațiilor, dar cu precădere el a adus icoanele din casele oamenilor care atâtea generații au stat în fața lor, s-au rugat, cinstit și apoi ele au ajuns în muzeul nostru. De pildă, aș putea să povestesc o mică istorioară cum a ajuns o icoană în muzeul nostru. Părintele Zosim avea un tact deosebit. El s-a dus în casa unei femei credincioase și a zărit acolo, pe perete, o icoană deosebită. Desigur că a rugat o să o dea muzeului, căci acolo avea să aibă mai multă vizibilitate și o vor putea admira și alți vizitatori.Însă femeia n-a fost foarte încântată de propunerea părintelui Zosim, însă totuși ea i-a făcut o promisiune părintelui: aceea că dacă părintele va strange 99 de icoane, a o suta icoană va fi cea primită de la această credincioasă. Sigur, părintele Zosim repede a strâns 99 de icoane și femeia s-a ținut de cuvânt și a dăruit muzeului nostru icoana de care spuneam.
Majoritatea reprezentărilor de pe aceste icoane sunt Maica Domnului și Iisus Hristos, dar și sfinți precum Sfântul Gheorghe, considerat ocrotitorul primăverii, Sfântul Ilie, ocrotitorul verii, Sfântul Nicolae care era patronul iernii și Sfântul Dumitru, asociat toamnei. Prin urmare, icoanele pe sticlă reprezintă universul țărănesc dominat de credințele religioase, dar și de preocuparea pentru natură. Naturale sunt, de asemenea, vopselurile și materialele folosite la crearea icoanelor, aflăm de la preotul Bodgan Flueraș.
Țăranii și-au procurat culorile din gospodăriile lor, cum ar fi gălbenușul de ou sau albușul de ou. Apoi și sticla diferă. La început se pictau icoane pe o sticlă foarte subțire, care se poate observa cu ochiul vizitatorului. În principiu, aceste icoane se diferențiază foarte mult în funcție de culori și de mărime. De pildă, primele icoane pictate au fost cele de la Cluj. Ele sunt micuțe, au culori mult mai sobre, mult mai închise. Însă sunt foarte frumoase și acelea. Apoi, venind din zona Sebeș și Alba Iulia, sunt acele icoane care au o anumită nuanță de verde. În Mărginimea Sibiului predomină culoarea albastru, cât și în zona Brașovului și a Făgărașului. În Bucovina și în nordul Moldovei, predomină culoarea galben, dar și cea verde. Chiar avem o icoană, foarte frumoasă, în care Mântuitorul Iisus Hristos este pictat cu bundiță suceveană. Asta arată că oamenii nu doar că se închină la icoane, le cinstesc, ci le adaptează tradițiilor populare din zona lor. Așa găsim și în zona Clujului, , la Nicula, sau pe Valea Mureșului, năframa aceea specifică pe care iconarii sau țăranii i-au dăruit-o Maicii Domnului în aceste icoane. Deci, iată, icoanele se pot diferenția după aceste detalii.
Născut în 1911,preotul Zosim Oancea a murit în 2005, iar muzeul icoanelor pe sticlă înființat de el la Sibiel a contribuit la transformarea satului într-un loc de interese cultural și turistic.