Virgil Madgearu

Gândirea economică din România primei jumătăți a secolului XX a avut în economistul și sociologul Virgil Madgearu un teoretician care a mizat pe dezvoltarea industriei și a agriculturii industrializate.

Steliu Lambru, 19.04.2026, 12:00

Gândirea economică din România primei jumătăți a secolului XX a avut în economistul și sociologul Virgil Madgearu un teoretician care a mizat pe dezvoltarea industriei și a agriculturii industrializate. El a fost la fel de cunoscut și pentru enunțarea doctrinei țărăniste, o doctrină nu doar economică ci și politică și culturală. Atât România de dinainte de 1918, cât și cea de după, cu un teritoriu și populație dublate, avea un mare procent de populație rurală care se ocupa cu agricultura. Pornind de la realitățile demografice, de la experiența de funcționare a statului român și de la disfuncționalitățile moștenite, Madgearu a schițat o cale de dezvoltare economică în care rolul preponderent revenea statului. În politica economică internațională, Madgearu s-a exprimat în favoarea ”porților deschise”, adică a liberei circulații a capitalului și a mărfurilor între țări, ceea ce l-a plasat la stânga eșichierului politic de la acea vreme. Pe 27 noiembrie 1940, o echipă legionară îl ridica pe Virgil Madgearu, în vârstă de 53 de ani, de acasă, îl ducea în pădurea Snagov, la 30 de kilometri nord de București, unde îl împușca.

Se născuse în 1887 în familia unui politician local din Galați și mai avusese cinci surori și trei frați. A urmat studii de economie la Universitatea din Leipzig, Germania, pe care a absolvit-o în 1910. În ajunul intrării României în primul război mondial, în 1916, a devenit profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București. Opera lui academică este destul de diversă și cuprinde de la filosofie fiscală la istorie economică și sistemul de bănci și de creditare, de la doctrină la dezvoltarea unor sectoare economice, interesele statului și protecția muncitorilor și a altor categorii producătoare. Cea mai discutată teorie lansată de el a fost țărănismul și a fost expusă în volumele ”Țărănismul”, publicat în 1921, ”Doctrina țărănistă” din 1923, ”Revoluția agrară și evoluția clasei țărănești” din același an 1923, ”Agrarianism, capitalism, imperialism” din 1936. În afara activității didactice și academice, Madgearu a fost și un jurnalist prolific, autor de texte de comentarii economice, politice și de politică economică.

Madgearu nu s-a mulțumit numai cu activitatea științifică, publicistică și didactică, el a fost și politician în cadrul Partidului Național Țărănesc, format în 1926. Una dintre doctrinele-cheie ale partidului a fost cea a lui Madgearu în care s-au regăsit atât Partidul Țărănesc din România Veche condus de Ion Mihalache, cât și Partidul Național Român din Transilvania condus de Iuliu Maniu. Între 1928 și 1933, când acest partid a condus România, Madgearu a fost ministru al industriei și comerțului în guvernul prezidat de Iuliu Maniu din 1929. În timpul ministeriatului lui Gheorghe G. Mironescu din 1930-1931, a funcționat ca ministru al agriculturii și domeniilor. Iar în timpul ministeriatului lui Alexandru Vaida-Voevod din 1932 a ocupat portofoliul de ministru al industriei și comerțului.

Însă politica, așa cum a fost înțeleasă și practicată de fascism, a fost cea care i-a adus sfârșitul. În primăvara anului 1940, este reținut de organele Siguranței și i se stabilește domiciliu forțat. În septembrie același an, Garda de Fier formează guvernul și începe politica de lichidare a foștilor adversari. În noaptea de 26-27 noiembrie 1940, un grup de legionari înarmați ucid 64 de deținuți politici aflați în închisoarea de la Jilava din sudul Bucureștiului. A doua zi, pe 27 noiembrie 1940, Virgil Madgearu și istoricul Nicolae Iorga aveau să împărtășească aceeași soartă, fiind uciși de aceeași echipă legionară a morții condusă de Traian Boeru.

Dimitrie Paceag era elev atunci când a cunoscut Mișcarea Legionară, la finele anilor 1930. În anul 2000, răspunzând unei întrebări adresate de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română privitoare la asasinarea lui Virgil Madgearu, Paceag a recunoscut că agresiunea care îi luase viața lui Madgearu rămâne o responsabilitate de neșters a Gărzii de Fier. Dar a ținut să spună că azi încă nu se cunosc toate circumstanțele celor petrecute atunci.

”Asasinarea lui Iorga şi a lui Madgearu este o pată pe obrazul Mişcării Legionare. În Mişcare, oricine pedepsea pe cineva, cum a fost pedepsit Duca, cum a fost pedepsit Stelescu, cum a fost pedepsit Călinescu, oamenii aceia, echipele acelea, s-au dus şi s-au predat. În timp ce, la asasinarea lui Iorga şi a lui Madgearu, comise de echipa Traian Boeru, acesta nu s-a predat şi mai mult decât atât, am auzit că după aceea a reuşit să plece în 1941 în Germania, chiar în Republica Democrată Germană de mai târziu, cu toată familia, şi a trăit acolo bine mersi.”

Virgil Madgearu a fost membru al Asociației pentru Studiul și Reforma Socială, membru al Institutului Regal de Științe Administrative al României, membru al Societății Române de Statistică și, după Revoluția din 1989, membru post-mortem al Academiei Române. A fost decorat, șapte colegii și licee din România îi poartă numele și două străzi, una în București și cealaltă în Timișoara, sunt denumite după el.