Pictorul Ștefan Popescu
Născut în 1872 la Fințești în județul Buzău și decedat în 1948 la București, Ștefan Popescu este unul dintre pictorii importanți ai perioadei interbelice
Christine Leșcu, 16.10.2022, 15:54
Născut în 1872 la Fințești în județul Buzău și decedat în 1948 la București, Ștefan Popescu este unul dintre pictorii importanți ai perioadei interbelice. Recunoscut încă din timpul vieții de instituțiile culturale ale epocii, Ștefan Popescu a fost, din păcat, mai puțin cunoscut de marele public pentru care s-a aflat într-un con de umbră. De curând însă proiectul Art Safari împreună cu Pinacoteca Municipiului București au organizat o expoziție pentru a-l pune mai în valoare pe acest artist plastic, cosmopolit și mare călător. Aventura sa a început în 1893 când a plecat să studieze arta grafică la München unde a stat șapte ani după care a plecat la Paris, după cum aflăm de la curatoarea Elena Olariu:
În Franța a stat foarte mult și a asimilat curentele foarte moderne care au acolo. Era, de fapt, o personalitate cosmopolită, cu foarte mulți prieteni printre oamenii de cultură români. ( …) Am descoperit că el coresponda cu literatul Dobrogeanu-Gherea, coresponda cu marele savant Ion Cantacuzino, am găsit scrisori pe care i le-a adresat prietenului său, un alt mare savant, Grigore Antipa. Deci avea personalitate extraordinară, intrată într-un con de umbră, probabil pentru că studiase doar în Germania și în Franța, cu toate că el a fost foarte legat de România. (…) A primit Coroana României de la statul român, a primit Legiunea de Onoare de la statul francez pentru acele picturi minunate pe care le va realiza în Franța și pentru tot ce a făcut pentru promovarea și a artei și a culturii francez, nu numai a celei românești.
De-a lungul carierei sale internaționale, Ștefan Popescu a fost selectat la Bienala de la Veneția, a participat la saloanele oficiale de la Paris, în România a fost unul dintre întemeietorii asociației artistice Tinerimea Română și a făcut parte din colonia artistică de la Balcic și Cap Kaliacra, zone aflate atunci în componența României. Fiind un cosmopit, Ștefan Popescu a asimilat toate curentele vremii, cu specificul lor cultural, creîndu-și un stil ecclectic sau sintetic, consideră Elena Olariu:
A făcut o sinteză din toate acestea curente. El a fost o personalitate foarte puternică. A plecat din România după ce fusese autodidact în domeniul, pentru că inițial a urmat cariera familiei, aceea de profesor sauînvățători. Dar apoi a plecat la München pentru că a simțit că trebuie să se dedice picturii. (…)A fugit cumva ca să fie mai departe de familie, să fie siguri că nimeni nu-i va întrerupe studiile de artă. La München a practicat stilul specific de la sfârșitul de secol XIX și începutul secolui XX : art nouveau sau secession, cum era numit în spațiul german. Dar, deși a stat atât de mult în străinătate, el vroia să găsească un stil specific românesc, deci să dea cumva picturii lui un specific românesc. În vacanță mergea la Curtea de Arges, care știm că era considerat un fel de nucleu al artei românești vechi. S-a inspirat din arta bizantină cu elementele de art nouveau care erau în vogă și a făcut o pictură foarte interesantă, din păcate multe din aceste lucrări s-au pierdut odată cu tezaurul care a fost trimis la Moscova, care a cuprins și artă plastică.
Deși multe dintre lucrările lui Ștefan Popescu s-au pierdut, cele care s-au păstrat vădesc pasiunea pictorului pentru călătorii și pentru surprinderea specificului zonelor vizitate. Elena Olariu: A călătorit foarte mult. A călătorit în Europa, în nordul Africii, a călătorit și în România foarte mult. Era ceea ce noi numim un pictor călător, adică îi plăcea să surprindă la fața locului peisajul extraordinar din străinătatea. Avea chiar un echipament special : umbrelă, scaun pliant, un rucsac pe care îl lua tot timpul cu el atunci când călătorea și care îl ajuta să-și realizeze peisajele și să-i picteze pe oamenii pe care-i întâlnea. În România, a călătorit la Balcic, la Cap Kaliacra, în Delta Dunării. El este unul dintre primii pictori care a descoperit acel tărâm minunat al României și l-a pictat. A pictat în Ardeal, după Primul Război Mondial, după unirea tuturor teritoriilor românești. A făcut un periplu prin țară. A pictat la Veneția, unde a participat de trei ori la Bienală, dar a călătorit și în Orient, în Orientul acesta legat de cultura franceză, în special. Pleca de la Marsilia. Pe atunci se făceau niște excursii speciale și călătorea în Maroc și în Algeria. (…) A călătorit și în Turcia. Deci a fost un mare pictor călător. Peisajele lui au acea spontaneitate, acea unicitate a imaginii pe care o vezi la fața locului, o trăiești, o simți, o interpretezi în pictură.
În prezent, publicul bucureștean poate admira cele mai reprezentative creații ale lui Ștefan Popescu în cadrul expoziției de la Art Safari, vernisată în Palatul Dacia-România, sediul Pinacotecii Bucureștiului din Centrul Vechi.