80 de ani de la instalarea guvernului procomunist Petru Groza

Una dintre datele cu semnificație profund negativă din istoria României contemporane a fost 6 martie 1945.

Steliu Lambru, 10.03.2025, 16:16

Una dintre datele cu semnificație profund negativă din istoria României contemporane a fost 6 martie 1945. Atunci a fost instalat, în urma presiunilor emisarului sovietic Andrei Vâșinski, un guvern format de Frontul Național Democrat, alianță condusă de Partidul Comunist Român, guvern prezidat de juristul Petru Groza. Considerat de istorici cel mai toxic executiv, guvernul Groza este responsabil de sovietizarea României, de transformare economică, politică, socială și culturală dintr-o țară liberă și democratică într-una represivă și totalitară. Prin măsurile luate, guvernul Groza a naționalizat mijloace de producție, diverse facilități și locuințe particulare, a modificat legi care priveau funcționarea unităților economice, a desființat partide politice și a facilitat justiției să întemnițeze sute de mii de oameni nevinovați.

În luna februarie a anului 1945, grupuri de comunişti încep acţiuni de protest împotriva guvernului condus de generalul Nicolae Rădescu cu scopul de a-l destabiliza şi de a crea o criză artificială. Deteriorarea climatului politic de atunci a fost redată în anul 1976 de Constantin Vişoianu, ministru de externe în acel guvern, la microfonul Radio Europa liberă. Vişoianu își aducea aminte de maniera în care Andrei Vâşinski i-a impus regelui Mihai I destituirea lui Rădescu.

“În atmosfera aceasta şi în mijlocul acestor agitaţii, a sosit Vâşinski la Bucureşti în ziua de 26 februarie 1945. Ambasada sovietică mi-a adus la cunostinţă, eu fiind la acea data ministru de externe al României, că dl. Vâşinski doreşte să fie primit de rege a doua zi. Deşi era o cerere necuviincios formulată, l-am sfătuit pe rege să accepte. A doua zi a avut loc prima audienţă a lui Vâşinski la suveran, la care am participat şi eu. Vâşinski a început să expună ceea ce credea el că însemna situaţia României în acel moment, spunînd tot felul de lucruri neadevărate: că guvernul nu e destul de democratic, că nu stăpâneşte masele de cetăţeni, că nu face destule eforturi să aplaneze tensiunile. Erau simple invenţii, însă teza lui era că guvernul nu este suficient de democratic si că trebuie schimbat. I-a cerut regelui să înlocuiască guvernul Rădescu cât mai repede. Această primă audienţă s-a desfăşurat pe un ton civilizat.”

Regele a încercat să amâne înlocuirea lui Rădescu pentru a câştiga timp. Însă Vâşinski nu era dispus să aştepte. A urmat o a doua vizită, mai puţin amabilă, descrisă de Constantin Vişoianu.

“În ziua de 27 februarie, Vâşinski a cerut din nou să fie primit de rege. Şi la această audienţă am fost prezent. Tonul lui Vâşinski a devenit mai brutal şi a declarat în numele guvernului său că situaţia prezentă nu mai poate continua. . A cerut chiar ca regele să-i impună imediat lui Rădescu să-şi dea demisia şi să instaleze un guvern mai democratic. Regele i-a explicat că guvernul este cel mai democratic posibil, întrucât erau acolo reprezentanţi ai celor mai importante partide, inclusiv comuniştii, şi că este susţinut de întreaga naţiune română. Vâşinki i-a replicat regelui ca guvernul Rădescu nu este democratic, fără să aducă argumente.

Eu am intervenit şi i-am explicat lui Vâşinski mecanismul politic şi constituţional al României, spunându-i că regele nostru este constituţional şi că el nu poate desemna membrii guvernului, sarcină care aparţine partidelor politice. El a insistat, cerând ca un guvern de mase să fie format imediat. Şi cu aceasta a plecat de la audienţă.”

Cea de-a treia audienţă a lui Vâşinski la rege a fost începutul sfîrşitului pentru democraţia română. Constantin Vişoianu.

“A doua zi, pe 28 februarie, Vâşinski a cerut o nouă audienţă la rege, la orele 15,30. Din nou şi eu am fost prezent la întâlnire. De data aceasta, tonul lui Vâşinski era extrem de violent. A spus: . Regele i-a răspuns că a adus la cunoştinţa guvernului dorinţele reprezentantului sovietic şi ca momentan au loc negocieri cu reprezentanţii partidelor. Vâşinski a spus: . A început să ameninţe spunând că situaţia este foarte gravă şi că noul guvern trebuie instalat pînă la ora 18,00, adică în două ore.

S-a ridicat, a bătut cu pumnul în masă, a ieşit trântind uşa atât de tare încât s-a crăpat tencuiala din jurul ei. Astfel s-a sfârşit a treia audienţă, la care am încercat să-i explic lui Vâşinski că regele nu poate destitui guvernul fără a se consulta cu şefii partidelor care îl compuneau. Vâşinski a replicat cu falsă politeţe că el nu a venit să discute cu ministrul de externe ci cu regele. I-am informat şi pe reprezentanţii englez şi american de atitudinea reprezentantului sovietic, întrucât Vâșinki vorbea în numele Comisiei Aliate de Control din care făceau parte puterile aliate. Din păcate, politica dusă pe vremea aceea de americani şi englezi nu ne-a fost de mare ajutor.”

Numirea lui Petru Groza într-un guvern agreat de comunişti a fost preţul evitării vărsării de sânge. Dar a fost și momentul întoarcerii administrației române în Transilvania de Nord, pe 9 martie 1945, teritoriu cedat în 1940 Ungariei în urma dictatului de la Viena.