Carmen Sylva, regina-scriitoare

Regina Elisabeta a scris sub pseudonimul Carmen Sylva peste 1000 de poezii, 90 de nuvele adunate în patru volume, 30 de opere dramatice și patru romane.

Steliu Lambru, 27.06.2022, 15:52

Elisabeth Pauline Ottilie Luise de Wied s-a născut pe 29 decembrie 1843 în ducatul Nassau, astăzi landul Rhenania-Palatinat, din vestul Germaniei. Peste 26 de ani, în 1869, ea avea să devină regina României, o țară din estul Europei aflată sub influență otomană de aproape patru secole, o țară care își căuta drumul către modernizare. Căsătorită cu principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen la trei ani după ce acesta ocupa tronul României în 1866, Elisabeta s-a identificat total cu misiunea ei de suverană: a fost alături de soțul său și de națiunea română în toate momentele-cheie ale istoriei. S-a implicat în tratarea celor răniți pe frontul războiului de independență din 1877-1878, a înființat Societatea ”Regina Elisabeta”, cea care a pus bazele sistemului de caritate în România, a susținut programe sociale pentru cei defavorizați. Urmele implicării reginei se văd peste tot în istoria României din cea de-a doua jumătate a secolului al 19-lea și istoricii au scris cărți în care au arătat amploarea personalității ei.

Regina Elisabeta a fost însă și o intelectuală în adevăratul sens al cuvântului. Nu numai că a fost o patroană a artelor în România, dar a fost scriitoare și traducătoare, influențată puternic de spiritualitatea creștină. A scris sub pseudonimul Carmen Sylva peste 1000 de poezii, 90 de nuvele adunate în patru volume, 30 de opere dramatice și patru romane. Opera ei a fost tradusă în limba română de mari nume ale literaturii române precum Mihai Eminescu, George Coșbuc, Mite Kremnitz, Adrian Maniu. Preocupările ei culturale și gândirea ei se potriveau cu prezența ei fizică. De la scriitorul francez Pierre Loti (1850-1923) ne-a rămas o descriere realistă a primei regine a României: ”regina este înaltă, ochii îi sunt albaștri și puțin nesiguri; caută îndeaproape privirile celorlalți spre a le ghici mai repede gândurile. Sprâncenele fin arcuite au o extraordinară mobilitate; gura armonioasă este obișnuită să zâmbească, lăsând să se zărească o dantură foarte albă și frumoasă. Sub această strălucire de inteligență, de bunătate, de sinceritate cu care-și întâmpină musafirii spre a-i face să se simtă mai bine, există umbra unei modestii profunde, o mirare ingenuă când răspunde apelativului ”Maiestate”… O uitare parcă a rangului, ceea ce scoate în evidență și mai tare sclipirea ce știe să și-o stăpânească.”

Ultimele apariții editoriale ale operei reginei Elisabeta cuprind două tipuri de scriitură rămasă inedită. Este vorba despre corespondența purtată cu soțul ei Carol I, în două volume, intitulată ”Cu iubire tandră, Elisabeta … Mereu al tău credincios, Carol”, și cartea de reflecții și eseuri intitulată ”Cuvinte sufletești”. Scriitoarea Tatiana Niculescu a comentat volumul ”Cuvinte sufletești” și a punctat profunzimea spirituală a suveranei care i-a depășit imaginea pe care o avea: ”Eu, înainte să citesc cele două volume, aveam despre regina Elisabeta o imagine destul de statică, o imagine de regină-efigie, de femeie decorativă, așa cum vedem prin filme sau biografii de mare popularizare. Abia corespondența mi-a scos la iveală o femeie extraordinară, extrem de vie și de subtilă în tot ce scria. Corespondența, ca și ”Cuvintele sufletești”, sunt momente de reflecție personală. Este o carte de istorie, este o recuperare din gândirea esențială a reginei Elisabeta, dar este poate o carte de rugăciuni, o carte de gândire teologică sau un jurnal spiritual. Probabil că este toate acestea la un loc. Suntem în fața unei regine care la sfârșitul secolului al 19-lea avea deja o spiritualitate creștină atât de bine închegată și de vie, într-o lume în care erau tot felul de ezitări, de aproximări, de tatonări diverse în materie de teologie creștină și de gândire creștină.”

La rândul ei, scriitoarea Tania Radu a arătat cum educația formativă religioasă a reginei Elisabeta au ajutat-o să fie persoana atât de bună și de apreciată de ceilalți: ”Avem în față o carte vindecătoare prin dimensiunea autenticității ei. Regina Elisabeta a ridicat foarte mult ștacheta trăirii spirituale a existenței, a vieții, mai cu seamă atunci când cineva se află într-un rol de conducere, într-o țară încă în formare. Regele Carol I a jucat acest rol în mod cu totul excepțional, și iată că acum aflăm mai în detaliu care a fost rolul reginei Elisabeta alături de el. Principesa Elisabeta a fost educată extrem de atent și mult peste ceea ce se obișnuia în casele princiare ale vremii. Un exemplu din metodele folosite era că orele de religie le făcea cu mama ei și se țineau la ora 6 dimineața, în fiecare zi. Această disciplină care pare austeră și apăsătoare a crescut până la urmă o ființă extraordinar de sensibilă, extraordinar de afectuoasă și de dăruită celorlalți păstrând fibra autoritară a aceluia care are un ghid spiritual și se conduce după el.”

Regina-scriitoare Elisabeta a fost la înălțimea cerințelor timpurilor sale până la sfârșit. I-a stat alături regelui Carol I 45 de ani, până la moartea acestuia în 1914. Iar pe 18 februarie 1916 a plecat și ea în eternitate, la 72 de ani.