Cavalerii teutoni pe teritoriul Romaniei de azi

Ordinele monastic-militare medievale au fost înființate atât pentru a răspândi mesajul creștinismului, cât și pentru a apăra ori recuceri teritorii ocupate de musulmani.

Steliu Lambru, 17.02.2020, 14:10

Ordinele monastic-militare medievale au fost înființate
atât pentru a răspândi mesajul creștinismului, cât și pentru a apăra ori
recuceri teritorii ocupate de musulmani. Cele mai cunoscute ordine monastic-militare
medievale au fost cavalerii teutoni, cavalerii templieri şi cavalerii ioaniţi
sau ospitalieri. Teutonii au venit în bazinul carpatic în cadrul unei strategii
de expansiune pe care Occidentul a creat-o, a susţinut-o şi a purtat-o în Răsărit.
Regele Ungariei, Andrei al II-lea, a încercat să fortifice frontiera de pe
Carpații Orientali și să răspândească învățăturile catolice către nord și est
și așa au apărut în zonă cavalerii teutoni. Austeri şi cu spirit războinic,
înființați în lumea germanică, ei converteau la catolicism popoare migratoare
păgâne și membri ai comunităților ortodoxe pentru a reface unitatea Bisericii
creștine. Austeritatea teutonilor se vedea și pe semnele lor exterioare: heraldica
teutonă combina scutul alb, culoarea purităţii credinţei religioase, cu crucea
neagră, simbolul sacrificiului în război pentru apărarea credinţei. În 1211 teutonii
soseau în interiorul arcului carpatic și formau o puternică marcă de apărare în
Carpații de curbură și către sud-est, în zona actualului județ Vrancea.

Academicianul
Ioan Aurel Pop, profesor de istorie medievală la Universitatea Babeş-Bolyai din
Cluj, a subliniat contribuţia valoroasă a teutonilor la civilizarea spaţiul
românesc, deşi ea a fost una de scurtă durată. Ei au construit
destul de mult şi mărturiile pe care le avem arată că cel puţin o cetate foarte
valoroasă, Cruceburg, a existat atunci. Au construit chiar şi alte cetăţi ultra
montes nivium, adică peste munţii înzăpeziţi, extinzându-se mai mult decât le-a
fost permis de către regele maghiar Andrei al II-lea, intrând în conflict cu
politica acestuia care visa mai mult să-şi atingă scopuri locale prin cavaleri
decât scopuri generale. Sfântul Scaun voia să creeze un stat care să intre în
patrimoniul papal, un fel de cap de pod. De ce avem date puţine despre teutoni?
Pentru că încă nu existau cancelariile, Transilvania abia atunci începea să
funcţioneze ca voievodat în cadrul Regatului Ungariei. Pe de altă parte, la sud
şi est de Carpaţi, teritorii cu care teutonii au avut raporturi, nu funcţionau
state centralizate şi atunci izvoarele sunt extrem de puţine, sunt izvoare
străine, multe dintre ele elaborate mai departe de locul faptelor.

Documentele papale care însoțesc
așezarea teutonilor în Țara Bârsei arată că, în momentul sosirii cavalerilor,
teritoriul era locuit de o populație locală mixtă, română, slavă și pecenegă.
Spirit războinic și misionar, ordinul teutonic însă trebuia să se întrețină și
astfel au primit privilegiul de a exploata mine de aur și argint din
Transilvania. Teutonii au fost și constructori, au ridicat în Țara Bârsei
numeroase cetăți de lemn fortificate între care cele de la Feldioara, Cetatea
Neagră, Cetatea Crucii. Alături de români și pecenegi, în Țara Bârsei au fost
colonizați țărani și meșteșugari germani care au contribuit la dezvoltarea
așezărilor Feldioara, Brașov, Codlea, Râșnov și Prejmer. Dar teutonii deveneau
concurenţi ai Ungariei deoarece susţineau puterea papală în detrimentul puterii
ungare. După ce au câștigat câteva lupte împotriva cumanilor din sud-estul
Transilvaniei, teutonii au ocupat teritoriile acestora punându-le sub
autoritatea politică a papei și nu a regatului Ungariei. În 1225, regele
Ungariei a alungat ordinul teuton din Țara Bârsei care s-a îndreptat către
nordul Europei, în nord-estul Poloniei de azi.

Apartenența la o asemenea congregație
de elită nu era ușoară. Ce condiţii trebuia să îndeplinească un aspirant pentru
a fi membru al ordinului teutonic? Ioan Aurel Pop spune că disciplina,
credinţa, instrucţia. Trebuia să fii un monah, pe de-o parte, să
accepţi regulile monahale ale vieţii care consta în castitate, rugăciune, dar
în acelaşi timp trebuia să fii un luptător. Ordinele călugăreşti militare aveau
ca vocaţie lupta cu arma în mână pentru apărarea credinţei şi pentru
răspândirea ei. Majoritatea membrilor erau fii de nobili, făceau parte dintr-o
categorie superioară şi se puneau în slujba creştinătăţii servind aceste
idealuri deosebite care, pe vremea aceea, erau poate printre cele mai
importante din punct de vedere moral şi religios, de extindere a
creştinismului. Omul medieval nu-şi putea imagina viaţa în afara credinţei şi
Bisericii în condiţiile unui ataşament neţărmurit faţă de viaţa religioasă. De
aceea, de pildă, excomunicările în Evul Mediu aveau un rol fatal, descompuneau
şi dezorganizau societăţile. Cei care se puneau direct în slujba Bisericii erau
monahi, iar monahii-cavaleri trebuiau să aibă calităţi în plus faţă de monahii
propriu-zişi, de forţă fizică, de determinare, de convingere, respectând strict
o ierarhie cu totul specială.

Ordinele
monastice medievale au avut şi o componentă etnică, ea evoluând, în opinia lui
Ioan Aurel Pop, în forme de manifestare a
viitoarei identităţi naţionale. A fost şi cazul teutonilor. A existat şi o componentă naţională, ordinul teuton fiind înfiinţat în
principal de germanici, de exemplu, ordinul templier fiind format din francezi.
Se ştie conflictul pe care templierii l-au avut cu regele Franţei Filip al
IV-lea cel Frumos, care le-a pecetluit destinul. Ordinele acestea au avut o
tentă etnică care apoi a devenit naţională deoarece aceşti cavaleri teutoni, pe
măsură ce înaintăm în Evul Mediu şi ajungem la Renaştere, se pun în slujba
Sfântului Imperiu Romano-German şi luptă contra polonezilor, care sunt tot
catolici.

După
plecarea lor, teutonii mai apar o dată în istoria românilor. În 1410,
domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun trimitea un corp de armată pentru a lupta
alături de alianța polono-lituaniană împoriva teutonilor în bătălia de la
Marienburg.