Limbă și computer în România

Programele de traducere de astăzi folosesc tehnologia informațională, o tehnologie care are, ca orice altă tehnologie care ne înconjoară, o istorie fascinantă.

Steliu Lambru, 08.02.2021, 10:41

Este o
istorie a disciplinelor diferite care se combină, discipline care la prima
vedere nu au prea multe în comun. La marea istorie a inteligenței artificiale, ca
nou domeniu care a grupat mai multe științe, a contribuit și școala românească.
Iar una dintre contribuții a fost combinarea lingvisticii cu matematica.

Apărută
în SUA, lingvistica computațională a fost numele sub care lingvistica
matematică a avut cel mai mare succes. A fost întâlnirea dintre limbă și computer,
mai bine spus între limba naturală și limbajul programării computerului ca
inteligență artificială. În anii de dinaintea celui de-al doilea război
mondial, cibernetica era noua știință care încuraja combinația dintre științe
din care lingvistica computațională avea să se dezvolte ulterior. La finele
anilor ’30, România avusese în Ștefan Odobleja pe unul dintre pionierii noului
domeniu. Dar după cel de-al doilea război mondial, instaurarea regimului
comunist de către armata sovietică schimba întregul orizont științific.

Unul
dintre pionierii lingvisticii matematice în România a fost matematicianul
Solomon Marcus. Intervievat de Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea
Română în 1998, Marcus arăta cum ideologia partidului unic din regimul comunist
politiza știința.

Cibernetica
era condamnată ca o creaţie burgheză dar s-a întâmplat însă un lucru. În acea
perioadă noi urmam cu sfinţenie atitudinea Moscovei. Şi s-a întâmplat că
savanţii adevăraţi de la Moscova au avut o idee foarte inspirată, de a separa
aceste cercetări din domeniul lingvisticii, cum ar fi lingvistica matematică,
de ramura umanistă a culturii. Ei le-au asociat ramurii ştiinţifico-tehnologice.
După perioada de condamnare a ciberneticii, la Moscova a urmat o schimbare de
atitudine în care era salutată revoluţia tehnico-ştiinţifică. Deci,
dintr-odată, revoluţia tehnico-ştiinţifică devenea unul din ţelurile societăţii
comuniste pentru înfăptuirea societăţii tehnico-ştiinţifice.

Ca în orice
schimbare de optică politică a regimului comunist, pragmatismul s-a dovedit mai
puternic decât ideologia. Așa s-a întâmplat la Moscova iar țările-satelit au
urmat centrul.

Solomon Marcus: Evident
Bucureştiul, după Moscova, și-a însuşit acest slogan. În felul acesta s-a dat o
dublă lovitură. S-a obţinut nu numai acceptarea cercetărilor de lingvistică matematică,
ea era numită atunci lingvistică computaţională, dar prin asocierea cu
informatica era asociată revoluţiei tehnico-ştiinţifice. Traducerea automată
era ideea atunci, că trebuia să pregătim posibilitatea traducerii automate. Nu
trebuia ca traducerea să mai fie făcută manual ci cu maşina, dintr-o limbă într-alta.
Şi problema era considerată crucială pentru că ruşii doreau să poată să traducă
cât mai uşor din engleză în rusă, şi americanii din rusă în engleză. Lingvistica
era un teren foarte minat în urma documentelor lui Stalin privind marxismul şi
lingvistica. Dar dintr-odată, lingvistica matematică a scăpat de această
vânătoare trecând în ramura ştiinţifico-tehnologică.

Cele două
comunități științifice, formate din filologi și matematicieni, au privit cu
rezerve intenția de a crea noua disciplină.

Solomon Marcus: Rosetti a fost unul dintre
puţinii filologi care au salutat şi au stimulat această nouă preocupare. Dar
colegii săi fie că pur şi simplu ignorau chestiunea fie că argumentau împotriva
ei. Spuneau că asta nu era lingvistică. Profesorul Emanuel Vasiliu făcea o
lingvistică prin care se apropia destul de mult de logică şi matematică. Iar
din partea matematicii atitudinea era următoarea: prin tradiţie, matematica
colabora în special cu mecanica, cu fizica, cu chimia, dar mai puţin dincolo de
aceste discipline. Ca matematica să colaboreze cu o disciplină umanistă cum e
lingvistica era o chestiune cu totul împotriva tradiţiei. Şi din cauza asta
mulţi matematicieni se arătau foarte sceptici. Nu credeau că chestia asta putea
da ceva. Nu pot să spun că luau atitudine activă de împotrivire dar erau
sceptici. Cel care nu numai că nu era sceptic, dar era entuziast, a fost
Moisil. Vă dați seama ce noroc am avut, datorită sprijinului lor noi am putut
preda lingvistica matematică la Universitatea din Bucureşti încă de la
începutul anilor ’60.

În intenția sa de
a cerceta noul domeniu, Solomon Marcus beneficia așadar de sprijin din partea
unor influenți matematicieni precum Grigore Moisil și filologi ca Alexandru
Rosetti. Și astfel, el și cu Vasiliu au trecut la implementarea noii tendințe
prin cursuri universitare și publicarea de studii.

Eu am avut un mare noroc pentru că mi-am adus aminte că
Moisil şi Rosetti, în colaborare, deci un matematician şi un lingvist, au
militat pentru introducerea în România a preocupărilor de lingvistică matematică.
Au militat și pentru crearea unui învăţământ universitar de lingvistică matematică
şi am fost una din primele ţări din lume în care s-a făcut acest lucru. Eu ca
matematician şi profesorul Emanuel Vasiliu de la filologie ca lingvist am
demarat bine în acest domeniu. Ni s-au înlesnit şi anumite schimburi cu
străinătatea, eu publicasem un manual de lingvistică matematică la
Universitatea din Bucureşti, apăruse în 1963 la Editura Didactică, şi ni s-a
permis să trimitem aceste lucrări în străinătate la diverse personalităţi care
se ocupau de lucruri similare. Imediat această carte a fost tradusă la Londra,
la New York, Moscova, Paris, Praga.

În 1966 la
București se organiza Congresul internaţional de Lingvistică la care soseau
mulți lingvişti străini iar prezenţa românească era importantă. Manifestarea
punea România pe harta celei mai la modă științe, o știință care va face din
computer, peste numai câteva decenii, cel mai important obiect din viața omului
recent.