Tătari și turci în spațiul românesc

Comunitatea musulmană din România este formată, tradițional, din turci și tătari. Ei au istorie ce se întinde pe parcursul a peste 700 de ani și a fost una marcată de ideile și mentalul colectiv al epocilor succesive.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Steliu Lambru, 28.09.2026, 16:00

Istoria comunității musulmane din România înseamnă mai ales istoria tătarilor și a turcilor care locuiesc în Dobrogea, teritoriul prin care România are acces la Marea Neagră. O mică parte a istoriei comunității musulmane din România se află și pe insula Ada Kaleh din Clisura Dunării, astăzi sub apele lacului de acumulare de la hidrocentrala Porțile de Fier. Istoria Dobrogei însăși este una veche, acolo regăsindu-se straturi succesive de culturi și civilizații. Din secolul al XIII-lea, asupra Dobrogei și-a exercitat influența cu autoritate Imperiul otoman până în 1878, când două treimi din ea au intrat în componența României. Astfel, tânărul stat român format în 1859 moștenea o populație musulmană pe care va încerca s-o integreze.

Istoricul Metin Omer este autorul volumului ”Turcii și tătarii din România. O scurtă istorie”, ultima apariție pe acest subiect: ”În mod tradițional, atunci când vorbim despre istoria turcilor și tătarilor din România, ca punct de pornire se stabilește secolul al XII-lea. În cazul turcilor este venirea unui derviș colonizator, așa cum îl numesc cei mai mulți istorici, Sarî Saltuk Baba, iar în cazul tătarilor, odată cu extinderea influenței Hoardei de Aur în regiunea Dobrogea. Totuși, prezența turcilor și tătarilor este legată și de așa-numitele valuri migratoare ale popoarelor turcice, adică populațiile care au trecut prin acest spațiu și chiar au rămas în acest spațiu, încă înainte de secolul al XIII-lea. Mă refer aici la cumani, la huni și la alte popoare turcice.”

Spațiul românesc s-a aflat, aproape o jumătate de mileniu, sub controlul Imperiului otoman, iar perceperea turcilor și tătarilor era ca formând o singură comunitate. După ce România a devenit independentă, percepția a continuat. Metin Omer:

”Vorbim despre influența perioadei otomane atunci când societatea era organizată în așa-numitul sistem al Millet-urilor, în care conta apartenența religioasă și nu cea etnică. Astfel că turcii și tătarii făceau parte din Millet-ul musulman. Iar această abordare a continuat și în primii ani de după administrația românească, de după 1878, când oficialii de la București, la fel, s-au raportat la turci și tătari, de cele mai multe ori, în comun. Se refereau la ei ca la comunitatea musulmană, comunitatea turco-tătară sau, simplu, comunitatea turcă, incluzându-i aici și pe tătari.”

De multe ori, apare întrebarea care este diferența reală dintre turci și tătari? Metin Omer a dat răspunsul istoricului: ”Dacă ne uităm în istorie într-un mod foarte simplu, diferența ar fi aceea că tătarii au Peninsula Crimeea ca spațiu de origine. Tătarii de astăzi din România, cei mai mulți, sunt urmași ai tătarilor care s-au refugiat din Peninsula Crimeea sau din teritoriul fostului Hanat al Crimeii în Dobrogea, care era parte a teritoriului otoman. Iar turcii sunt urmași ai populațiilor turcice, în mod special ai turcilor selgiukizi, care s-au așezat în Dobrogea încă din secolul al 13-a lea. Dar ei sunt și urmași ai populațiilor care au fost colonizate în Dobrogea, după ce aceasta a devenit parte a Imperiului otoman, aceasta fiind o politică conștientă a statului otoman.”

L-am întrebat pe Metin Omer și care sunt diferențele lingvistice dintre cele două comunități: ”Atât turca, cât și tătara, până la urmă, sunt două limbi turcice. Însă tătara s-a dezvoltat din cumană, din câpceacă, și sunt izbitoare asemănările cu cuvintele care se regăsesc în celebrul Codex Cumanicus, redactat în secolul al XIV-lea, cu tătara din ziua de astăzi. Adică un tătar de astăzi care știe limba tătară înțelege cred că 80% din cuvintele din Codex Cumanicus. Turca a urmat o evoluție distinctă, turca de astăzi fiind de fapt turca din Turcia. Această evoluție s-a datorat influențelor venite din partea Republicii Turcia, în mod special după instaurarea republicii, a procesului de modernizare din Republica Turcia, care a influențat și formarea limbii turce moderne.”

Turcii și tătarii din România au înfruntat vicisitudinile istoriei și o parte din ei au rămas aici, după ce Imperiul otoman a fost nevoit să-și restrângă teritoriul. Iar statutul lor social și economic a evoluat ținând ritmul cu evoluția întregii societăți românești. Metin Omer: ”Aș zice că nu există diferențe de statut economic sau social. Până la urmă, cele două comunități sunt destul de asemănătoare, și ele au fost asemănătoare și cu majoritatea. Dacă ne uităm în recensăminte, și în recensământul din 1930, reper în ceea ce înseamnă istoria demografică a României, vedem asemănările. Sunt comunități rurale, în mare parte rurale, cu o problemă în ceea ce privește alfabetizarea, foarte asemănătoare cu situația comunității românești.”

Turcii și tătarii au luat parte la ceea ce a oferit România tuturor cetățenilor săi, majoritari și minoritari. Au luptat în războaie, au muncit, au suferit persecuțiile dictaturilor și și-au recâștigat drepturile și libertățile după 1989.