Omagiu conducătorului iubit!

Cultul personalității liderilor politici se întâlnește în toate epocile istorice. Regimul comunist în România nu a făcut excepție de la regulă, Nicolae Ceaușescu fiind personajul în jurul căruia se va construi cel mai deșănțat cult al personalității.

Steliu Lambru, 05.11.2021, 15:15

Cultul personalității liderilor politici se întâlnește în toate epocile istorice. Lingușirea liderilor este ceva care face parte dintr-un mecanism psihologic uman profund, acela al dorinței individului de a primi recunoaștere peste măsură ca semn al puterii sale, și al dorinței altui individ de a face carieră de multe ori nemeritat. Mai presus însă de această practică veche de când lumea stă cultul personalității liderilor politici în fascism și în comunism. Regimul comunist în România nu a făcut excepție de la regulă, între anii 1965 și 1989 conducătorul Nicolae Ceaușescu fiind personajul în jurul căruia se va construi cel mai deșănțat cult al personalității.

Acea preamărire excesivă a liderului politic era de fapt o expresie a brutalității regimului. În practică, omagierea liderului însemna articole de presă hiper-elogioase, spectacole grandioase pe stadioane, parade, spectacole de televiziune și radio, ceremonii oficiale de zilele de naștere. O parte semnificativă a cultului personalității era și acordarea de cadouri. Ele veneau din toate straturile sociale, din partea entităților economice și meșteșugărești, din partea unor personalități culturale și științifice, din străinătate. În decursul anilor, cadourile primite de Elena și Nicolae Ceaușescu au constituit o colecție specială, varietatea lor fiind spectaculoasă. Numai tablourile și sculpturile în sine reprezintă o colecție unică de lucrări în care pictori și sculptori s-au întrecut în a-și prezenta omagiile celor doi conducători.

În 2019, la împlinirea a 30 de ani de la revoluția din decembrie 1989 prin care regimul Ceaușescu a fost înlăturat, Muzeul Național de Artă Contemporană din București a publicat un album în format mic de 440 de pagini cu reproduceri ale tablourilor și altor opere de artă dedicate celor doi Ceaușești. Albumul se situează cumva în continuarea albumului Un portret pentru tovarășu de Cornel Ilie, cu reproduceri după obiecte aflate în colecția Muzeului Național de Istorie a României, publicat cu un an înainte, în 2018. Călina Bârzu, muzeograf la Muzeul Național de Artă Contemporană la Arhiva de Fotografie și curator al expoziției cu obiecte de artă omagială, a ținut să remarce și organizarea unei expoziții paralele cu obiecte de atunci din colecția deținătorilor de automobile din clubul Retromobil. Integrarea expoziției cu obiecte de viață cotidiană în expoziția omagială este o manieră de a înțelege spiritul timpului în care a decurs viața a două generații de români, între 1945 și 1989.

Expoziția este realizată în baza catalogului din 2019 care a marcat 30 de ani de la Revoluție. Este o selecție din lucrările omagiale din colecția muzeului. Expoziția aduce în fața privitorilor și vizitatorilor lucrări realizate de artiști consacrați și din partea oamenilor simpli, a colectivelor de muncă, care s-au regăsit prin moștenire în colecția muzeului. Expoziția a început în decembrie 2019, a avut mai multe episoade sau serii de obiecte din colecție care au fost expuse. Am făcut o colaborare cu Retromobil România, ei s-au alăturat pe această tematică și au venit cu o serie de obiecte din colecțiile membrilor, cu exponate cu tematică auto. Obiectele Retromobil variază de la permise de conducere, publicații cu tematică auto, hărți, reviste și carnete de bord. Avem și un frigider care se putea monta în portbagaj și un televizor care, de asemenea, se putea și el monta la acumulatorul mașinii. Avem o serie de numere de înmatriculare și fiecare are o poveste, cum sunt ele cotate în funcție de clasa socială. Mai avem obiecte auto care puteau fi luate în călătorie. Mai avem o selecție de imagini de arhivă în care sunt cuprinse imagini cu mașini.

Deși în format mic, catalogul cu obiecte omaginale de la Muzeul Național de Artă Contemporană reușește să remarce forța propagandistică a lucrărilor artistice omagiale. Unul dintre cei mai bine cotați pictori a fost Sabin Bălașa (1932-2008), prezent în album cu tabloul Epoca Ceaușescu, realizat în 1988, ulei pe pânză cu dimensiunile de 120 x 150 centimetri. Lucrarea înfățișează 4 mineri privind înainte, pe un fundal albastru semiîntunecat. Am întrebat-o pe Călina Bârzu ce exponate speciale din colecția de cadouri a cuplului Ceaușescu a expus muzeul:

Speciale din colecția noastră avem machete de felicitări din partea poporului și a întreprinderilor care făceau aceste cadouri. Un obiect este mai deosebit și arată multă ingeniozitate, performanță și calitate, acest cadou din partea Întreprinderii de Avioane din Bacău, care are și o dedicație pentru cei doi. Este un avion-machetă care simbolizează munca celor din fabrică. O parte din obiectele noastre sunt din colecția originală de la Muzeul Partidului Comunist Român și de la Muzeul de Artă. E aceeași manieră de a pune conducătorul în centru. Obiectele trebuia să ilustreze realizările fabricii, pe de-o parte, dar și ale lui personal, pe de alta, despre cum reușise să aducă întregul progres tehnologic și cum i se datorau toate rezultatele economice și ale muncii poporului. Totul era datorită lui că reușise să ajute la dezvoltarea și bunăstarea poporului. Majoritatea obiectelor sunt într-o stare bună de conservare.

Expoziția omagială de cadouri primite de cuplul Ceaușescu de la Muzeul de Artă Contemporană are un mesaj simplu pentru generația de azi: arta în dictatură, chiar dacă executată cu talent, este în afara spiritului liber.