Crucea de pe Caraiman, în Cartea Recordurilor

Crucea de pe vârful Caraiman, din Carpaţii Meridionali a fost ridicată în cinstea Eroilor Neamului şi inaugurată pe 14 septembrie 1928.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ioana Stăncescu, 23.03.2014, 09:19

Crucea de pe vârful Caraiman, din Carpaţii Meridionali a fost ridicată în cinstea Eroilor Neamului şi inaugurată pe 14 septembrie 1928. Aşezată pe un soclu de beton, este construită din oţel, atinge 39,37 metri înălţime şi are o deschidere a braţelor de aproape 15 metri. Anul trecut a fost desemnată oficial de către cei de la Guiness Book drept cea mai înaltă cruce din lume, înălţată la peste 2291 de metri altitudine. Alexandru Bartoc este preşedintele Fundaţiei culturale omonime şi fiul unuia dintre voluntarii ce au pus umărul la construirea Crucii de pe Caraiman. El povesteşte cum au ajuns experţii de la Guiness Book în Caraiman: Ideea mi-a venit după ce a murit tatăl meu, în 1995. El a avut dorinţa să se facă ceva pentru a se consolida crucea. Tata nu şi-a dorit să fie în Cartea Recordurilor. El era aproape sigur că e cea mai mare cruce din lume, eu acum am dovedit-o prin materialele pe care le-am adunat. Dar important este să facem consolidarea acestei cruci care are 85 de ani şi nu s-a făcut încă nimic pentru ea.”

După şase ani de muncă şi căutări, după trei dosare stufoase realizate de experţi acreditaţi, iată că, în vara lui 2013, Alexandru Bartoc şi-a văzut în sfârşit visul cu ochii: Crucea Eroilor Neamului a intrat în Guiness Book. Un record ce la momentul respectiv a fost trecut cu vederea din lipsă de fonduri şi care a stârnit întâmplător interesul opiniei publice din România abia la începutul acestui an: Promovarea acestui record s-a făcut întâmplător. La Muzeul de Istorie a României s-a lansat în decembrie o carte despre Regina Maria. Şi eu m-am gândit să donez muzeului o medalie, un plic şi o copie după certificatul de la Guiness. Toţi mă întrebau de ce am făcut eu acest demers şi le-am răspuns tuturor: pentru ca guvernul şi Ministerul culturii să se sensibilizeze şi să se gândească la faptul că ar trebui să dea bani pentru consolidarea acestui monument” .

Din păcate, ministerul Culturii figurează printre cele mai sărace din ţară, afirmă primarul Buşteniului, Emanoil Savin. Prin urmare, acesta a decis să acceseze fonduri europene nerambursabile, în încercarea de a salva acest monument emblematic pentru România care, în cei doi ani şi patru luni cât a durat construcţia sa, a mobilizat o mulţime impresionantă de voluntari adunaţi la poalele muntelui. Emanoil Savin spune că voluntarii au venit mai ales din patriotism: Ştiau cu toţii că această cruce a fost iniţiată de Regina Maria în urma unui vis pe care l-a avut. Se făcea că Bucegii erau acoperiţi de sânge şi atunci regina a spus că este sângele eroilor căzuţi în timpul primului război mondial. Şi i-a povestit visul Regelui Ferdinand şi, în foarte scurt timp, nici nu apucase să se topească zăpadă că au şi început să lucreze, în mai 1926, la fundaţia crucii.”

Alexandru Bartoc povesteşte că, deşi absolut impresionantă, această cruce a fost la un pas de a fi mutilată de comunişti: Lucrul pe care nu l-am găsit scris nicăieri, dar pe care l-am aflat de la bătrâni este că s-a încercat aruncarea ei în aer. Apoi, în 1972, primarul de la acea vreme al Buşteniului a încercat să-i taie braţele şi să pună în vârf o stea. Dar s-a îmbolnăvit subit şi noul edil a renunţat la idee. S-o fi gândit că e vreun semn şi a lăsat crucea cum era.”

Din păcate şi autorităţile române ale ultimilor ani au lăsat-o tot cum era, deşi, la optzeci şi cinci de ani, Crucea de pe Caraiman este o doamnă venerabilă ce ar avea o nevoie imperioasă de îngrijire. Totuşi, Fundaţia culturală Bartoc nu este singura organizaţie care a manifestat un interes crescut pentru soarta Crucii de pe Caraiman. În anul 2009, filiala Prahova a organizaţiei internaţionale Rotary a lansat oficial o campanie de strângere de fonduri cu scopul de a sprijini viitoarele lucrări de consolidare precum şi introducerea în circuitele turistice internaţionale a acestui simbol românesc, după cum îl numeşte Marian Ilie de la Clubul Rotary Valea Prahovei: Noi vrem indicatoare legate de acest record începand din oraş şi continuând spre staţia de telecabină până sus, la Babele. Vrem afişe bilingve explicative legate de monument, o placă bilingvă de informare, vrem să refacem traseul de la cabana Babele până la monument ca să fie accesibil diverselor categorii de turişti. Sperăm să amenajăm şi un mini muzeu şi o terasă panoramică. Intenţionăm să construim şi un lift interior aşa cum a fost prevăzut iniţial şi să iluminăm arhitectural monumentul ca Tour Eiffel-ul.”

În momentul de faţă, în lipsa tuturor dotărilor menţionate mai sus, Crucea, deşi înscrisă în Cartea Recordurilor, nu este vizitată pe an decât de vreo zece, douăzeci de mii de turişti, cu toate că, de fapt, numărul acestora ar putea fi cu mult mai mare.