Despre dans ca libertate. Corpuri. Vise. Provocări.
De curând, a devenit oficial al 46-lea membru al European Dancehouse Network.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 15.06.2021, 15:42
De curând, a devenit oficial al 46-lea
membru al European Dancehouse Network. Este un spaţiu neconvenţional de
dezvoltare coregrafică aflat în centrul Bucureştiului. Este creativ, deschis
tuturor iubitorilor dansului, dar şi celor interesaţi să se descopere, prin
dans. Este liber. Vorbim despre AREAL – spaţiu de dezvoltare coregrafică, cu
unul dintre coregrafii ce îl conduce, Cosmin Manolescu, dar şi despre un
atelier provocator desfăşurat la început de iunie.
Coregraful Cosmin Manolescu despre
atelierul Corpuri. Vise. Provocări: Atelierul de la AREAL – spaţiu de
dezvoltare coregrafică este un nou format de întâlnire, dialog, cred că şi un
spaţiu de creativitate, în jurul viselor, al dansului contemporan şi, desigur,
a provocărilor, pentru că formatele mele de atelier sunt mai atipice. Spaţiul
Areal este un spaţiu nou deschis la Bucureşti, condus de patru coregrafi, eu
sunt unul dintre ei, Cristina Lilenfeld, Alexandra Bălăşoiu şi Valentina De
Pliante fac şi ele cursuri şi ateliere de dans în formate diferite, urmează un
retreat de dans contemporan în insulele greceşti, în insula Gavdos şi Creta,
iar la începutul lunii august vom dansa la Techirghiol şi la Marea Neagră.
L-am întrebat pe Cosmin Manolescu prin ce
este provocator acest atelier În primul rând cred că temele propuse de
participanţi sunt provocatoare, cred că avem nevoie să ne mişcăm şi să
experimentăm emoţiile în formate diferite, cred că este important să ieşim din
starea în care ne-a adus pandemia, o stare de moale, de lâncezeală, de stat
acasă, singuri, destul de departe de oameni, de activităţile culturale şi cred
că acest format, pe lângă întâlnirea cu emoţiile, cu traumele corpului, cu o
metodă de lucru personală, care se învârte în jurul corpului emoţional, cred că
crează nişte conexiuni între oameni, deschide sufletul şi corpul.
În atelier, participaţii au discutat
despre traumele și semnele corpului, despre vise, au explorat, dansând în cerc,
mişcarea cu ochii închişi, iar cu degetele au atins zonele în care există o traumă, au dansat cu
inima, cu sărutul şi câte şi mai câte, până la a dansa în zorii zilei cu
oraşul, spre deliciul sau uimirea sau chiar indignarea trecătorilor.
L-am întrebat pe Cosmin Manolescu cine
participă la atelierele lui, atât de speciale: Sunt oameni foarte
diverşi, jurnalişti culturali, oameni care au mai făcut dans cu mine, oamnei
care se află la prima întâlnire cu dansul contemporan şi acesta e lucrul care
mie îmi place foarte mult, când oameni noi descoperă un univers, cred eu foarte
creativ şi foarte liber. În esenţă sunt oameni frumoşi şi liberi, care se caută
pe ei.
Şi, evident, am ajuns şi la întrebarea de
fond: ce este de fapt dansul contemporan? E o întrebare pe care o tot
punem şi pe care am pus-o şi eu de mai multe ori, ce este dansul contemporan.
Pentru mine, dansul contemporan etse o formă de libertate, o formă de curaj, de
a-ţi asuma anumite lucruri, de a te întâlni cu tine şi cu corpul tău şi cu
emoţiile tale, de a ieşi un pic către oameni, către oraş, către natură. Pentru
că aceastea sunt elementele cu care eu, în general, lucrez, de ceva vreme. Mi
se pare că dansul contemporan ne modifică viaţa, într-un mod pozitiv, ne aduce
mai aproape de oameni şi cred că ne face un pic mai buni.
L-am invitat pe Cosmin Manolescu să ne
spună o întrebare care nu i s-a pus şi la care ar vrea să răspundă: De
exemplu, o întrebare posibilă: de ce dansul contemporan nu se dezvoltă? Există
o serie de factori, unii sunt obiectivi, alţii poate subiectivi. În primul
rând, peste tot, dansul este considerat o cenuşăreasă, deşi, din punctul meu de
vedere, e o artă care dezvoltă atât sufletul, cât şi mintea şi corpul. E o artă
complexă, care se foloseşte în primul rând de corp şi cred că dacă am dansa mai
mult de când suntem mici şi dacă am dansa şi în universitate, dacă în loc de
sport ar fi o materie opţională, cred că ar fi un mare câştig pentru noi,
pentru toţi.
Şi pentru că ce e drept la atelierele
acestea am văzut că au participant femei în preponderenţă, am discutat cu
Cosmin Manolescu pe tema absenţei bărbaţilor de la aceste ateliere E o întrebare pe care mi-o pun şi eu de multe ori. Cred că bărbaţii nu
sunt atraşi de această zonă care este destul de fragilă, destul de specială,
destul de emoţională. Ei, în general, preferă sportul care pentru ei este modul
plenar în care ei se pot prezenta, îşi pot perfecţiona musculatura, îşi pot
antrena performanţele fizice şi, cumva, cred că vine şi din educaţie, care este
la baza tuturor lucrurilor. Sistemul educaţional în care suntem nu favorizează
deloc întâlnirea băieţilor, bărbaţilor cu această artă şi cred că doar cei ce
din întâmplare ajung într-un anumit context, sunt împinşi de soţiile lor, de
prietenele lor, aşa cum s-a mai întâmplat, mulţi bărbaţi care au venit la
atelierele mele au fost propulsaţi de partenerele lor, nu au venit din
iniţiativa lor. Cred că dacă s-ar face mult mai multă educaţie, dacă dansul ar
fi mai mult prezent chiar şi pe ecranele televizoarelor, dacă am reuşi să
vorbim mai mult despre dans, poate, cine ştie, la un moment dat, dansul
contemporan va avea succese şi în lumea bărbaţilor. Trebuie să mărturisesc că
mă bucur că dansul de societate începe să atragă mai mulţi băieţi, pentru
anumite stiluri de dans deja vedem o anumită deschidere, cred că este o
chestiune de timp şi de investiţie şi de lucru în această direcţie şi sper,
cândva să numărăm un număr egal de băieţi şi de fete la atelierele de dans
contemporan.
AREAL organizează în continuare ateliere,
fie în spaţiul lor, fie în aer liber, conduse de Valentina De Piante Niculae,
Alexandra Bălăşoiu, Cristina Lilienfeld.
