Festivalul Internaţional de Arte Noi InnerSound
Pentru al doilea an consecutiv, InnerSound International New Arts Festival a adus în atenţia vieţii culturale bucureştene efervescenţa scenei artistice contemporane internaţionale.
România Internațional, 22.09.2013, 08:23
Pentru al doilea an consecutiv, InnerSound International New Arts Festival a adus în atenţia vieţii culturale bucureştene efervescenţa scenei artistice contemporane internaţionale. La sfârşitul lui august, cei mai talentaţi tineri compozitori, instrumentişti, regizori, fotografi şi artişti vizuali români ai prezentului au oferit publicului o serie de evenimente greu de uitat, despre care vă povestim în minutele următoare.
Directoarea festivalului, compozitoarea Sabina Ulubeanu, ne povesteşte cum a apărut ideea acestui festival. Ideea InnerSound a apărut din colaborarea mea foarte strânsă cu compozitoarea Diana Rotaru, care, în aprilie 2011 se afla cu o bursă de creaţie în Elveţia. Ea a venit cu ideea că trebuie să facem ceva în plus pentru viaţa culturală a Bucureştilor, să reuşim să coagulăm în jurul nostru tineret din toate artele, care să fie bucuros de a crea şi de a împărtăşi ceea ce face. Ne-am gândit să pornim un festival de muzică contemporană, dar în care muzica va fi centrul unui spectacol întins pe mai multe zile ce prezintă fotografie, film, spectacole multimedia, spectacole sincretice, cu alte cuvinte muzica centrată în jurul imaginii, imaginea centrată în jurul muzicii. E un mix care ne-a adus până acum mult succes.”
Innersound este un festival cu un mesaj către lume. Mesajul, spune Sabina Ulubeanu, a fost şi originea titlului său. Sunetul acestei generaţii este foarte puternic, este un sunet pregnant, dar în acelaşi timp rafinat. Credem că lumea interioară a acestor creatori tineri din România merită să fie cunoscută şi auzită. Innersound – sunetul interior a fost poate cel mai potrivit titlu pentru noi.”
Prima ediţie a avut loc în 2012, a durat trei zile, şi a avut invitaţi din Olanda, din Irlanda, din Elveţia. S-a desfăşurat la Muzeul Ţăranului Român şi la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. La prima ediţie au fost structurate evenimentele majore ale festivalului: seria de concerte Întâlniri în timp şi spaţiu” care prezintă muzică din toate epocile, de la muzica medievală până la muzica contemporană şi seara de film mut cu muzică live. Acesta este un concept foarte nou în România, povesteşte Sabina Ulubeanu: Am rugat regizori tineri să facă filme de scurt metraj, filme mute. În acelaşi timp am rugat compozitori tineri să scrie muzică pentru un ansamblu. Primul ansamblu a fost format din flaut, fagot, vioară şi violoncel. Dirijorul a fost Gabriel Bebeşelea, singurul dirijor care şi-a asumat acest rol foarte dificil de a dirija un ansamblu în timp ce pe fundal se derulează filmul. Nu este o muncă uşoară dar seara de film a avut un aşa de mare succes, curtea interioară a MŢR era plină până la refuz, se stătea şi pe iarbă şi pe scări, încât asta ne-a impulsionat să continuăm cu festivalul şi în ediţia următoare. La ultimul concert, un concert de muzică contemporană a compozitorului Henri Vega împreună cu cântăreaţa Anat Spiegel, a fost bisat. Un concert de muzică contemporană care a necesitat 3-4 bisuri, asta a fost fascinant şi pentru public şi pentru noi, nu ni s-a mai întâmplat.”
În 2013, festivalul s-a extins de la 3 la 6 zile şi s-au diversificat spaţiile de concert. Concertul de deschidere a avut loc la sediul fundaţiei Lowendal care a găzduit şi o expoziţie de fotografie. Cea de-a doua ediţie a avut ca titlu Misterium”. De ce Misterium?
Aflăm de la Sabina Ulubeanu: Considerăm că noi artiştii asta facem, încercăm să dezvăluim ascunsul care se propagă prin noi în lume şi prin aceasta să provocăm şi o bucurie a introspecţiei dar şi o bucurie a descoperirii, a regăsirii de sine.”
Bucurie a fost, într-adevăr, şi la spectacolul de lasere din curtea MŢR, şi la performance-urile artiştilor invitaţi la festival şi la seminarul de compoziţie experienţială cu compozitoarea Irinel Anghel, care s-a bucurat de un succes de public surprinzător chiar şi pentru organizatori.
Am avut surpriza de a regăsi foarte mulţi participanţi din alte zone ale artei, artişti plastici care au dorit să se exprime muzical, dar şi oameni care nu aveau legătură cu muzica. De obicei la simpozioanele şi atelierele specializate nu regăseşti foarte multe figuri necunoscute în sală. La acest simpozion, chiar în ziua concertului cu Roger Waters au fost cincizeci de persoane în sală, ceea ce este foarte mult pentru un festival de nişă, cum suntem noi. Artele contemporane, trebuie să recunoaştem, sunt un fenomen de nişă.”
Festivalul Innersound este unic în peisajul cultural românesc. Chiar dacă se desfăşoară uneori între evenimente deosebite, cum ar fi primul concert Roger Waters de la Bucureşti şi festivalul George Enescu, Sabina Ulubeanu spune că Innersound a făcut cu succes tranziţia între ele.
Am început înainte de Roger Waters cu concerte camerale şi cu expoziţia de fotografie, iar după concertul RW au fost 3 seri foarte pline. Aceste trei seri au făcut o legătură foarte interesantă între cei ce au dorit să meargă la RW şi melomanii obişnuiţi să meargă la festivalul Enescu, pentru că a îmbinat toate muzicile din toate timpurile şi cumva cred că ne-am găsit un loc foarte bun în peisajul muzical românesc. Nu mai există alt festival cum este Innersound. Mai există festivalul Sonoro, centrat pe muzică de cameră. Există festivalul Enescu în care se aduc la Bucureşti cele mai mari orchestre ale lumii şi în care se cântă destul de multă muzică contemporană, dar nu neapărat muzica tinerilor. Şi există Innersound unde artiştii din toate domeniile încearcă să se unească în jurul acestei idei, că arta înseamnă colaborare şi schimb de idei şi de sentimente.”
Pentru organizatorii acestui festival finanţat prin mijloace proprii, faptul că artiştii plastici, regizorii de film şi fotografii sunt fericiţi să se unească cu fenomenul muzical nou e foarte important. Este motorul pentru viitoarele ediţii. Şi în 2014, la sfârşit de august, sunteţi invitaţi la Innersound.
