Istorie retrăită
Dacă vă tentează o lecţie de istorie vie sau dacă sunteţi interesaţi să vedeţi cum trăiau şi cum luptau strămoşii noştri, puteţi să o faceţi din primăvară până în toamnă la evenimentele de tip reconstituire istorică...
Ana-Maria Cononovici, 16.08.2015, 09:15
Dacă vă tentează o lecţie de istorie vie sau dacă sunteţi interesaţi să vedeţi cum trăiau şi cum luptau strămoşii noştri, puteţi să o faceţi din primăvară până în toamnă la evenimentele de tip reconstituire istorică ce se desfăşoară în mai multe locuri din ţară.
L-am invitat alături de noi pe Andrei Pogăciaş, vice preşedinte al asociaţiei Terra Dacica Aeterna din Cluj-Napoca, să ne vorbească despre reconstituirea istorică sau reenactment, cum se numeşte acest trend pe plan internaţional. Ideea e foarte veche; primii care au făcut reconstituire istorică sau reenactment au fost romanii din perioada Imperiului Roman, atunci când ei reconstituiau bătălii din istoria romană în amfiteatre, cum ar fi în Collosseum. Reeactmentul profesionist putem să spunem că a început în secolul XX şi s-a dezvoltat mai ales în a doua jumătate a secolului XX, când diverse organizaţii, asociaţii au început să-şi facă costume pe anumite perioade, pe un anumit areal geografic şi la sfârşitul secolului acest reenactment a intrat şi la noi în ţară. Primele asociaţii au apărut la cumpăna dintre cele două secole şi cele două milenii. Ideea nu e originală a noastră, a început mai mult ca un experiment făcut de nişte oameni pasionaţi de Imperiul Roman, unii pasionaţi de daci, sau istorici şi în 2007 a apărut Terra Dacica Aeterna, o trupă iniţial de romani, pentru că văzuseră romanii la manifestări istorice. Dar normal că numai o trupă de romani, aşa singuri, n-aveau cum să existe, aşa că am zis să facem şi daci, pentru că nimeni nu mai are trupă de reconstituire istorică pe daci şi aşa a apărut Terra Dacica Aeterna, o trupă formată iniţial din daci şi romani, ulterior s-au adăugat fraţii noştri secui care au o trupă de sarmaţi. Acum în trupă suntem trei armate: daci, romani şi sarmaţi.
Armatele se antrenează la ateliere, la Cluj sau la festivaluri. Apoi, bătălii cunoscute se pot desfăşura chiar sub ochii dumneavoastră. Un demers recuperator şi o experienţă inedită, în care puteţi vedea personaje istorice în desfăşurare. Andrei Pogăciaş ne-a spus care sunt festivalurile la care putem merge, în România: În ţară sunt câteva festivaluri destul de mari şi importante, unul dintre ele este Festivalul cetăţilor dacice, care e organizat de autorităţile din judeţul Alba, cred că este cel mai mare festival la ora actuală din România. Tot la Alba Iulia (oraş din centrul României) se organizează Festivalul Roman, care de obicei e primăvara, deschide sezonul competiţional. Ar mai fi Festivalul de la Zalău şi Festivalul de la Porolissum, în Sălaj (judeţ din nord-vestul României), mai este Festivalul antic Tomis, la Constanţa (cel mai mare oraş port din românia, est), şi avem Festivalul Dacfest pe care îl organizăm noi, Terra Dacica Aeterna, în judeţul Hunedoara (partea central-vestică a României), anul trecut a fost pentru prima dată organizat la Simeria, lângă Gura Uroiului, o locaţie excelentă, cea mai bună pentru un festival antic. Este la poalele unei stânci uriaşe numite Măgura Uroiului, stâncă foarte asemănătoare cu o cuşmă dacică. Avem un tăpşan foarte mare de iarbă la poalele acestei stânci, unde ne putem aşeza taberele, atelierele, putem să facem spaţiu pentru luptă, şi publicul încape foarte mult pe lângă noi. Anul trecut a fost uimitor de mult public. Anul acesta încercăm să realizăm un festival mai mare decât anul trecut, cu mai multe activităţi, cu mai multe trupe, şi sperăm ca publicul săfie şi mai numeros decât anul trecut şi sperăm să facem un festival de tradiţie în Hunedoara, pentru că acolo a fost centrul regatului dac. Locurile acestea trebuie perpetuate prin astfel de activităţi.
De obicei un festival ţine cam trei zile, ne-a mai spus interlocutorul nostru. Începe vinerea, ziua în care se aranjează tabăra, cu corturi, ateliere, locuri pentru foc, şi a mai adăugat: Se scot toate echipamentele, unele se pun pe rasteluri, altele sunt luate de participanţi. În mod normal sâmbăta şi duminica, când festivalul e în floare, avem de dimineaţă activităţi cu publicul, pe la ateliere mai ales şi de la amiază încolo au loc activităţile cele mai gustate de public: luptele, care durează până la trei ore, depinde de cum facem scenariul. Rolurile sunt destul de bine stabilite, fiindcă unii sunt numai daci şi alţii sunt numai romani, iar alţii sunt numai sarmaţi. În cadrul trupelor, fiecare ştie exact ce este: unul este comandant, altul este nobil, altul meşteşugar, altul este arcaş, fiecare are locul lui în formaţia de luptă, fiecare ştie foarte clar ce are de făcut, iar lucrul principal pe care trebuie să-l faci e să asculţi ordinele comandantului de teren. Poate că pare aşa o joacă, o trăznaie de copii de 30-40 de ani, dar în timpul luptei nu e prea uşor să auzi; luptele noastre sunt de adevăratelea, avem arme metalice, scuturi de lemn cu margini metalice, zgomotul e destul de mare, adrenalina începe să bubuie, nu prea mai auzi la un moment dat, ordinele comandantului, te laşi luat de luptă, de modul în care inamicul dă în tine, sunt momente în care nu mai auzi, intri în pielea personajului.
Apoi publicul vine prin tabără, încearcă costume, arme, cere explicaţii sau participă la ateliere civile. Vizitatorii pot încerca armuri dacice sau romane, pot să vadă cum funcţionează armele, acestea fiind toate reconstituite cu precizie după modele istorice autentice. Totuşi, pentru evitarea accidentelor, vizitatorii nu pot participa la lupte. Dar există totuşi, pentru cei mici, instrucţie şi mici lupte cu arme de lemn.
Şi pentru că primul festival are loc la începutul lunii mai, nu ne rămâne decât să vă invităm să fiţi cu ochii pe Hunedoara, unde se va desfăşura ediţia de anul acesta a Festivalului roman, primul din seria festivalurilor de reconstituire istorică din România.
