Mărţişorul. Tradiţie, artă sau comerţ

Tradiţia “Mărţişorului” este inclusă, din 2017, pe lista patrimoniului imaterial UNESCO, în urma solicitării iniţiate de România, Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova, ţări în care există această sărbătoare străveche.

Ana-Maria Cononovici, 05.03.2024, 15:40

De la vremurile în care tinerii îşi legau un fir împletit alb cu roşu la încheietura mâinii ca semn al iubirii purtate a trecut mult timp. Timp în care firului împletit i s-au adăugat tot felul de pandantive, obiceiul diversificându-se. Tradiţia “Mărţişorului” este inclusă, din 2017, pe lista patrimoniului imaterial UNESCO, în urma solicitării iniţiate de România, Bulgaria, Macedonia şi Republica Moldova, ţări în care există această sărbătoare străveche.

La sfârşit de februarie şi în primele zile ale lunii martie, în zonele considerate cu vad comercial din marile oraşe ale României, creatorilor de mărţişoare li se oferă posibilitatea de a-şi vinde produsele, oferite doamnelor şi domnişoarelor la început de primăvară. Şi în acest an, la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti a fost organizat Târgul Mărţişorului. Am vorbit pe tema mărţişorului cu mai mulţi creatori şi comercianţi de mărţişoare, în încercarea de a vedea cât mai este tradiţie, cât un mod de viaţă şi cât un obiect comercial.

Din Mehedinţi, Bârlogeni a venit la târgul din capitală Teodore Adrian Negoiţă, care ne-a povestit:

“Mărţişoare sub forma unor linguri miniaturale, cu motive populare româneşti şi cu un cuvânt în limba română, pentru că e foarte frumos să ne amintim limba noastră înainte de alte limbi pe care le vorbim, să vorbim limba română şi am zis să fie o amintire pentru mărţişor: şi motive tradiţionale şi un cuvânt românesc. Un al doilea model pe care l-am adus sunt opincuţele miniaturale, de asemenea cu un cuvânt românesc şi mai multe modalităţi de a fi prinse. Sunt făcute fără calapod, la mână liberă, totul este prins cu mâna şi la final se ambalează într-un pliculeţ ca să poată fi dăruit. Iar al treilea model, al treilea proiect pe care l-am avut au fost crucile cu răvaş, în care este denumirea crucii, o explicaţie despre ea, practic o iniţiere în arta tradiţională românească şi în cultura satului.”

Teodore Adrian Negoiţă ne-a vorbit despre cum îşi asumă rolul de păstrător al tradiţiei:

“Tradiţia, păstrarea ei ţine de noi, aşa că fiecare în parte trebuie să facă ce ţine de el, adică gestul corect de a se întoarce la origini. De exemplu la mărţişoarele mele nu au niciun sistem de prindere, aşa se făcea. Chiar clienţi mai în vârstă spun “bunica aşa făcea! Nu exista decât coasere pe haine sau prins la mână. Astea sunt cele tradiţionale.”

Panaitescu Ioana, reprezentanta brandului Pasărea Măiastră Design, ne-a vorbit însă despre diversificarea modelelor:

“Am venit la târg ca să îmi expun piesele, noua colecţie. Noua colecţie este în mare parte inspirată din cultura japoneză, avem broşe care sunt inspirate după păpuşile tradiţionale japoneze, numite Kokeshi, acelea sunt din lemn, dar acestea sunt din porţelan, ca să le dau o notă personală. Sunt din porţelan, pictate la 1220 de grade, pictate manual, au detalii cu aur şi platină. Procesul este unul complex, durează cam două săptămâni. Este o tradiţie japoneză combinată cu tradiţia românească, am zis să le combin. Este şi o sursă de venit.”

Ruxandra Berde, de la Zuluf, ne-a spus: “Facem mărţişoare şi în timpul anului şi broşe, pe care le vindem în librării şi în florării. Este un moment în care lumea chiar caută obiecte drăguţe pe care să le ofere ca şi cadou şi ele rămân şi pot fi folosite şi în rest. Lumea şi le pune pe ghizdane, pe haine şi de obicei ele reprezintă persoana respectivă, pentru că sunt simboluri cu care se identifică. De exemplu, reprezintă un hobby, o pasiune, sau un animal preferat. Este adevărat că am diversificat tematica noastră de mărţişoare, poate din dorinţa de a face ceva un pic mai universal şi ceva care să rămână şi după 1 martie, pentru că, dacă am face doar floricele sau buburuze, sunt purtate o zi şi noi ne dorim să facem ceva care să aibă un scop mai util. Se vând foarte bine, mai ales la târgul acesta, pentru că este un târg cunoscut, care are o tradiţie.”

Răzvan Supureanu, de la alelieruldecarte.ro, ne-a povestit că mărţişoarele sale reinterpretate au născut multe proiecte frumoase:

“E de fapt “Atelierul de carte”, noi facem hârtie manuală, tipar manual, legătorie de carte, iar primăvara, de mulţi ani, am născocit mărţişorul plantabil, adică hârtia reciclată manual, în care introducem în masa hârtiei, nu deasupra, ci înăuntru, semniţe de plante şi acestea pot fi plantate. Se pun pe pământ, se acoperă cu un strat foarte fin de pământ şi se îngrijesc ca orice sămânţă.”

Patrimoniul imaterial cuprinde tradiţii, expresii orale, practici sociale şi ritualuri, iar România are în prezent 7 elemente în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii: “Ritualul Căluşului”, “Doina”, “Ceramica Tradiţională de Horezu”, “Colindatul de ceată bărbătească”, “Jocul fecioresc din România”, “Tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei” şi “Mărţişorul”. În prezent, Comitetul de Evaluare al UNESCO analizează includerea a încă două dosare: “Tradiţii de creştere a cailor lipiţani” şi “Arta cămăşii cu altiţă”.