Moara de hârtie
La 30 de kilometri sud de Bucureşti, în parcul naţional ce cuprinde Delta Neajlovului, există un deal, numit Dealul Morii. Aici, doi bucureşteni, familia Georgescu – au ridicat un atelier-muzeu intitulat Moara de hârtie.
Adaugă ca sursă preferată în Google
România Internațional, 28.05.2013, 11:24
La 30 de kilometri sud de Bucureşti, în parcul naţional ce cuprinde Delta Neajlovului, există un deal, numit Dealul Morii”. Aici, doi bucureşteni, familia Georgescu – au ridicat un atelier-muzeu intitulat Moara de hârtie. Ion Georgescu povesteşte cum i-a venit această idee, în 2009: Obosit de munca de birou şi de ceea ce făceam în mod normal, am căutat să fac şi altceva în timpul liber. Mi-am căutat un hobby. Am descoperit lumea legătoriei de carte, de la asta am mers către realizarea de hârtie manuală, după care către tiparul înalt, aşa cum se făcea pe vremuri, pe vremea lui Johannes Gutenberg până în urmă cu aproape 20 de ani, în România. Moara de hârtie este un loc pe care l-am creat pentru a aduce bucurie celor care sunt interesaţi de activităţi care sunt pe cale de dispariţie, activităţi foarte frumoase, creative, centrate în jurul ideii de carte: hârtia manuală, tiparul manual şi legătoria de carte.”
Atelierul-muzeu Moara de Hârtie a fost deschis publicului în august 2011. De atunci oamenii pot veni să lucreze ei înşişi anumite obiecte din hârtie pe care şi le doresc sau să înveţe tainele legătoriei de carte. Ce se întâmplă mai exact aflăm de la Ion Georgescu: “Strângem hârtie de birou, trebuie să fie hârtie de calitate destul de bună, fie scrisă, imprimată, fie mai primim de la tipografii hârtia albă ce nu mai poate fi folosită, deşeurile, practic. Avem un echipament unic în România, se numeşte holendru cu ajutorul căruia, practic noi aducem hârtia din starea ei normală la cea iniţială, de pastă de hârtie. O măcinăm şi obţinem o pastă cu care apoi, într-o vană cu apă, cu ajutorul unei forme de hârtie compusă dintr-o sită şi dintr-o ramă, practic refacem hârtia din hârtia reciclată pe care o primim. Are un caracter foarte interesant această hârtie pentru că niciodată nu vor fi două coli de hârtie la fel. Ne place să punem diverse lucruri în ea. Am făcut hârtie cu iarbă verde, ne place foarte mult că iarba se păstrează verde în hârtie chiar şi ani de zile, avem hârtie făcută în 2009 şi este încă verde. Am făcut hârtie cu flori, cu viorele din grădina Comana, cu diverse flori de prin grădinile vecinilor, cu fire de mătase, hârtie cu argilă, care iese de o nuanţă foarte interesantă, un crem închis interesant. E o hârtie specială, se tipăreşte mult mai greu, noi o folosim în cadrul atelierelor pe care le organizăm…”
Marea majoritate a celor care au făcut hârtie au spus că vor să revină. Hârtia se tipăreşte cu ajutorul unor prese mecanice: Presa pe care o folosim cel mai mult este o fostă presă de corectură de la un ziar, pe care am cumpărat-o de la o tipografie a armatei care se închisese. Am mers la licitaţie, am licitat pentru ea şi am câştigat-o. N-am găsit prese foarte vechi, aşa că am ajuns până la urmă să reconstruim o presă. Avem printre puţinele replici ale presei lui Johannes Gutenberg care există în România şi în lume. O avem noi la Comana, am făcut-o anul acesta în cadrul unui proiect cu finanţare UE prin programul Tineret în acţiune. Tipărim pe ea cu metoda tiparului înalt, cu litere din aliaj tipografic, în relief. Literele îşi pun o amprentă în hârtia respectivă. Reglăm presiunea astfel încât să se vadă puţin şi pe spate şi pe lângă felul în care arată, pentru că tipărim foarte simplu, într-o singură culoare, caracterele respective şi modul în care intră în substanţa hârtiei îi dau un aspect aparte, care nu se mai întâlneşte acum în contextul în care toate imprimantele sunt cât mai multicolore, lucioase, perfecte, cu o rezoluţie cât mai mare. Noi ne-am întors practic la modul cum se imprima la 1540 încoace.”
Ion Georgescu spune că mulţi dintre cei ce trec pragul Morii de Hârtie de la Comana sunt iubitori de carte, bibliofili, pasionaţi de hârtie, în toate formele ei. Vin şi copii de la şcolile din apropiere, interesaţi să afle cum se face şi cum se tipăreşte hârtia. Este pentru ei o bună ocazie să afle că din mâinile lor pot ieşi minuni: Am fost forţaţi să facem un experiment interesant în timpul unor ateliere chiar anul acesta. Erau ateliere de hârtie manuală şi tipar şi în timpul atelierelor, Comana fiind într-o zonă rurală unde sistemele de transmisie a energiei electrice nu sunt dintre cele mai fiabile din lume, s-a oprit curentul. Cu toate acestea, noi am putut tipări şi chiar am subliniat acest lucru: am putut tipări chiar dacă nu era curent. E adevărat că a fost puţin mai întuneric în sala respectivă, dar nefolosind niciun echipament care se foloseşte de curent electric am putut tipări, am putut crea o carte, fără a avea lucrul atât de banal în zilele noastre: energia electrică”.
Moara domnului Georgescu s-a bucurat de succes şi a atras numeroşi voluntari. Patru dintre aceştia au obţinut o finanţare europeană pentru un proiect menit să îi ajute pe cât mai mulţi tineri să înveţe arta tiparului înalt, proiect, denumit Tinerii redescoperă cultura europeană a tiparului”. 150 de elevi au trecut prin acest proiect. Speranţa organizatorilor este că întâmplări de acest fel îi vor apropia pe copii de universul cărţii şi le vor oferi o alternativă la aparatele moderne.
