Muzeul Kitsch-ului
Carpete cu Răpirea din serai, obiecte legate de religie, pești de cristal și alte bibelouri au devenit exponate de muzeu cu o lună în urmă, odată cu deschiderea la București, în Centrul Vechi, a unui Muzeu al Kitsch-ului.
Ana-Maria Cononovici, 18.06.2017, 13:49
Carpete cu Răpirea din serai, obiecte legate de religie, pești de cristal și alte bibelouri au devenit exponate de muzeu cu o lună în urmă, odată cu deschiderea la București, în Centrul Vechi, a unui Muzeu al Kitsch-ului.
Curioşii ajunşi în Bucureştiul vechi, pot observa firma luminoasă care anunţă intrarea în muzeu, pot călca pe covorul roşu pus la intrare, mărginit de stâlpi aurii. O invitaţie de a descoperi, ca un star, lumea ascunsă la al doilea etaj al imobilului din strada Covaci numărul 6. Urcarea este răsplătită de zâmbetul primitor al unei recepţionere care ne pofteşte în muzeu, iar odată intraţi, prima la stânga, se declanşează o instalaţie de abur, astfel încât primul exponat kitch apare în ceaţă. Este vorba despre Dracula.
Proprietarul muzeului, Cristian Lică, ne-a spus de unde i-a venit ideea organizării muzeului: „Eu am călătorit foarte mult şi am văzut foarte multe muzee, mă laud cu peste 500 de muzee pe care le-am văzut în peste 100 de ţări, şi în ultimii ani am cochetat cu ideea de a face o atracţie turistică în Bucureşti, iar pasiunea pentru kitsch e foarte veche, de vreo 20 de ani. Mereu am colectat kitchuri, nu la amploarea la care am ajuns acum de când am deschis muzeul, însă decizia de a face muzeul a venit din dorinţa de a face o atracţie pentru turiştii străini, cu pasiunea mea de o viaţă şi aşa a fost creat Muzeul Kitschului Românesc”.”
Fie că e vorba de peștele de cristal pus pe mileu, de bibelouri din perioada comunistă sau de carpete cu Răpirea din serai, cele peste 200 de exponate compun o imagine de ansamblu a kitsch-ului românesc. Aceasta poate fi dedusă și din cele șapte categorii în care au fost împărțite obiectele. Vine cu detalii Cristian Lică: „Muzeul propriu-zis este alcătuit din şase zone pe care le-am considerat relevante pentru kitschul românesc. Prima este zona Dracula, pentru că noi îl considerăm pe Dracula, aşa cum este el exprimat în societatea româmească, cel mai mare kitsch românesc. Mai avem un istoric comunist pe care am încercat să-l folosim în două variante, respectiv avem o zonă comunistă cu tot felul de elemente care ţin de kitschul comunist: Ceauşescu cu sceptrul şi alte obiecte. Şi pe de altă parte avem zona de design interior, unde am încercat să reproducem o cameră de la sfârşitul secolului XX, o locuinţă, cu toate elementele decorative pe care le ştim: fructe de plastic, flori de plastic, carpete pe pereţi, peşte, televizor şi aşa mai departe. Avem două zone tematice, respectiv kitschul religios şi gipsy kitsch, unde am încercat să scoatem în evidenţă elementele kitschoase care nu sunt potrivite nici cu spiritualitatea religioasă, nici cu tradiţiile româneşti şi ţigăneşti din anumite zone, în special în ceea ce priveşte arhitectura. Şi deşi noi nu vrem să jignim pe nimeni, nici biserica şi nici populaţia de etnie romă, încercăm să speculăm cu umor nişte evidenţe ale societăţii de care ne amuzăm. Ultima zonă este zona de kitsch modern, unde ne îmbogăţim practic în fiecare săptămână cu noi elemente, pentru că elementele de kitsch modern sunt cunoscute de noi toţi. Astea sunt cele şase zone pe care le prezentăm în muzeul propriu-zis şi, separat, la nivelul superior al muzeului avem o galerie de artă kitschoasă, unde toţi artiştii români care îşi doresc să expună sunt bine primiţi, dacă lucrările lor sunt kitschoase. Avem şi o zonă amuzantă: „make your own kitsch”, „Fă-ţi propriul kitsch!”, unde folosind tot felul de elemente gen plastilină, mărgele, biluţe, vizitatorii pot să-şi facă propriul kitsch şi să-l expună în zona respectivă.”
Exponatele provin din colecția personală a proprietarului muzeului realizată de-a lungul unor ani buni cu ajutorul consignațiilor, târgurilor de profil și altor colecționari și îmbogățită recent cu numeroase artefacte. Investiția lui în noua destinație culturală se ridică la peste 15.000 de euro.
L-am întrebat pe Cristian Lică dacă se aşteaptă ca vizitatorii să râdă sau mai degrabă să se întristeze în faţa expunerii unor astfel de realităţi: „Noi considerăm că ceea ce oferim este o experienţă tragi-comică, foarte amuzantă având în vedere feedbackul vizitatorilor de până acum. Este un muzeu care nu se ia atât de mult în serios, un boutique-museum, un muzeu privat, care se autofinanţează, se promovează exclusiv digital şi atinge o nişătânără, interesată de ceea ce este nou şi face parte din viitoarea elită intelectuală care se constituie în momentul acesta în România. Ne referim la tineri inteligenţi, capabili, care se amuză de erorile sau exagerările societăţii în care trăiesc.”
Iar eu vă mai spun doar că dacă vederea cravatelor de pionier expuse, m-a umplut de nostalgie, iar locuinţa expusă mai oglindeşte, cred, trist, condiţii de viaţă din România, kitchul modern este chiar caragios. Tricouri negre, în trend cu mesaje strălucitoare, „Black is the new black”, manechine îmbrăcate pentru petreceri în care strălucirea e cheia succesului, ne invită să râdem, uneori în hohote, de false repere ale zilelor noastre.
În prima lună de la deschidere, muzeul a fost vizitat de până la o sută de vizitatori zilnic şi cu siguranţă vă aşteaptă şi pe dvs.