Obiceiuri inedite de Paşte
Sărbătoarea Paştelui este marcată în diverse moduri în ţările creştine, pornind de la decorarea locuinţelor, sau a fântânilor, spre exemplu în Elveţia, până la arderea brazilor rămaşi de la Crăciun, în Germania, paradele din SUA, sau confecţionarea unor păpuşi din carton sau hârtie care sunt arse în Duminica Sfântă, în Mexic.
Ana-Maria Cononovici, 15.04.2025, 18:30
Sărbătoarea Paştelui este marcată în diverse moduri în ţările creştine, pornind de la decorarea locuinţelor, sau a fântânilor, spre exemplu în Elveţia, până la arderea brazilor rămaşi de la Crăciun, în Germania, paradele din SUA, sau confecţionarea unor păpuşi din carton sau hârtie care sunt arse în Duminica Sfântă, în Mexic. În multe ţări se păstrează obiceiul vopsitului ouălor, inclusiv al încondeierii acestora, această de pe urmă activitate fiind o tradiţie păstrată în multe sate din România şi cu mare recunoaştere internaţională.
Ne-a vorbit despre obiceiurile tradiţionale româneşti ocazionate de sărbătoarea Paştelui, Aurel Prepeliuc, etnograf la Muzeul satului bucovinean, Suceava.
“Riturile religioase se întrepătrund cu ritualurile populare de înnoire simbolică a timpului, aspect preluat de precreștinism și implantat mai târziu, sacral, prin episodul Învierii lui Isus.
Bineînțeles, orice sărbătoare mare trebuie să aibă înainte și un post pentru a fi trăită mai intens și postul acesta de dinainte de de sărbătoare a Paștelui este și cel mai lung post de peste an, durează 7 săptămâni. De aceea, ultima noapte înainte de a începe Postul Mare este o noapte specială, cel puțin în Bucovina. Este practic o sărbătoare nocturnă, o descătușare de energii, în care se mai fac și excese culinare și există o serie de obiceiuri, depinde de la sat la sat, se mai pot face și unele vrăji, dar lucrul acesta a doua zi trebuie curățat, în prima zi de post, când are loc “Spolocania”.
Toți cei care au exagerat cu o seară înainte trebuie să treacă și prin ritualul acesta ce presupune consumarea de alcool, uneori chiar în cantități mari, pentru a șterge orice urmă de aliment, de frupt, care este interzis în post. Şi știm alcoolul este un dezinfectant.”
Interlocutorul nostru atenţionează însă că acest caracter dezinfectant e binevenit, dacă se păstrează niște limite rezonabile ale consumului. Aurel Prepeliuc, etnograf la Muzeul satului bucovinean, Suceava, a adăugat:
“Urmează Marțea blidelor, când bucovineanul trebuia să se asigure că postul va fi unul curat cu desăvârșire, blidele (n.r. vas de lut sau lemn sau tinichea în care se pune mâncarea) erau spălate cu leșie pentru a se îndepărta orice rămășiță a consumului de frupt. Cei care își permiteau și aveau mai multe rânduri de blide chiar le urcau în pod și aduceau altele care erau de post, dar trebuiau curățate obligatoriu. Undeva pe la mijlocul postului, era Miezul Păresimilor, fiindcă Postul Mare se numea și Păresimile. Aici își făcea gospodina fel de inventar în care calcula dacă are suficiente ouă, dacă a vopsit destule, sau închestrit (n.r. încrustat) suficiente ouă, ca să poată fi exact la Paști cu această activitate la zi.”
În zilele noastre se încondeiază ouă în mod curent, dar, tradiţional încrustarea ouălor se făcea în perioada Postului Mare. Tot atunci se făcea şi o inventariere a ceea ce se torsese în casă, pentru a nu se face de ruşine în faţa comunităţii. Aurel Prepeliuc şi-a continuat povestea cu Floriile şi cu importanţa săptămânii dintre Florii şi Paşti, Săptămâna Patimilor:
“Floriile vin de la Zeiţa Flora, deci vorbim de o sărbătoare care are niște rădăcini precreştine. Simbolul sărbătorilor de Florii, peste tot la români, este ramura de salcie. Salcia este considerată un arbore sacru, chiar ciobanii, de aici din zonă, care nu reușeau să ajungă la preot, puteau să se spovedească la salcie. Fiind acele ramuri de salcie, numite și mâțișori, sfințite duminica la biserică, aveau și un rol de protecție a casei, apotropaic. Erau folosite în timpul verii împotriva trăsnetului, a fulgerelor, a grindinei, iar primăvara mănunchiurile acelea de mâțișori se înfigeau în straturile de ceapă, de usturoi care ieșeau mai devreme primăvara, se credea că sunt ajutate în a se dezvolta mai bine.”
Dincolo de ritualurile creştine din Săptămâna Mare, interlocutorul nostru a adus culoare locală:
“Joia Mare e plină de ritualuri. Existau ritualuri magice de sorginte precreștină. Erau Moșii din Joia Mare, când se dădea de pomană în amintirea strămoșilor.
De asemenea, se făceau focuri de purificare, inclusiv la morminte. Dar mai exista și un personaj foarte interesant Joimăriţa, o reprezentare fantastică, un fel de zeița morții. Aceasta se credea că ar face rău femeilor care nu erau la zi cu torsul, flăcăilor, dacă n-ar fi reparat gardurile. Și această credință era un fel de atitudine a comunității pentru a controla membrii comunității respective să fie la timp cu lucrările agricole, cu lucrările casnice, pentru a nu deveni mai târziu povară sau să fie de ocară! Momentul acela cu stropitul fetelor cu parfum are loc și în zona Bucovinei, dar mai ales prin preluare de la germanii, polonezii, slovacii din zonă cei care erau de confesiune mai ales catolică.”
Pregătirea coşului de Paşte, “păscăriţa”, ce va fi sfinţit la biserică completează pregătirile pascale. Tradiţia populară mai spune, că în munţi ar exista nişte personaje gigantice, Blajinii, care, fiind departe de sate, nu ştiu când e Paştele, aşa că o află după cojile de ouă aruncate pe apă.
