Orăşelul Cunoaşterii

Primul muzeu interactiv din România, unde copiii învaţă ştiinţa jocului şi jocurile ştiinţei a fost inaugurat pe 15 februarie 2014. El a fost amenajat din iniţiativă particulară de o familie îndrăgostită de muzeul Tehnic din Viena.

România Internațional, 02.03.2014, 07:36

Primul muzeu interactiv din România, unde copiii învaţă ştiinţa jocului şi jocurile ştiinţei a fost inaugurat pe 15 februarie 2014. El a fost amenajat din iniţiativă particulară de o familie îndrăgostită de muzeul Tehnic din Viena. Copilul acestei familii, Matei, şi-a întrebat mama de ce la Bucureşti nu există un astfel de loc, unde să poţi atinge exponatele şi să le poţi acţiona. Răspunsul mamei sale a fost: Dacă nu există, putem să-l creăm”. Trei ani mai târziu, Orăşelul cunoaşterii şi-a deschis porţile. Investiţia de aproximativ 100 de mii de euro s-a transformat într-un loc luminos, colorat, în care nimeni nu se poate plictisi. Se întinde pe 400 de m pătraţi, spaţiu în care copiii sunt încurajaţi să interacţioneze si să experimenteze cu obiectele, iar părinţii sunt încurajaţi să le fie ghizi.

Anamaria Roată-Palade, iniţiatoarea muzeului interactiv spune că toate jocurile au fost create special pentru orăşel: De trei ani de zile facem jocuri şi joculeţe. Au pornit de la schiţe pe hârtie şi au ajuns jocuri adevărate, cu bile, cu magneţi, cu apă. Cel mai atractiv cred că va fi jocul cu apă pentru că are multe morişti, un şurub al lui Arhimede, un vortex în care copiii vor putea arunca mingi de ping-pong şi vor vedea cum se formează acea pâlnie, turbionul, vor putea ghida o minge pe traseu. Avem jocuri de îndemânare, jocuri cu oglinzi, o pistă de atletism de 10 metri lungime unde vor putea să vadă ce viteză ating în 10 metri, un simulator de tsunami, din plexiglas şi un cadru metalic. În capăt are o presă pe care copiii o acţionează, să vadă ce se întâmplă cu o casă de pe plajă în momentul în care vine un val. Pe marginea acestui vas am creat straturile Pământului. Peste tot sunt buline explicative. Copiii vor putea să îşi dea seama ce trebuie să facă cu acel obiect, vor vedea ce se întâmplă, vor vedea legătura cu fizica şi li se va explica unde în viaţa reală găsim acea aplicaţie, în fizică, în matematică, în chimie… Avem o altă sală cu jocuri de angrenaje şi echilibru: să aşeze 10 cuie în echilibru pe un singur cui, să meargă pe o chingă, pe nişte butuci, să aşeze o tăblie de masă cu doar 3 găuri pe 6 picioare… Am căutat ca aceste jocuri să fie atât amuzante, cât şi incitante, să îi facă să-şi pună întrebări şi să găsească răspunsurile ei înşişi, prin forţa lor de a gândi şi de a vedea aplicaţia lucrului practic.”

Muzeul se adresează copiilor de la 2 la 99 de ani. Sunt şi jocuri pentru copii mai mici, cu bile pe traseu înclinat, bile pe diferite circuite, forme ce trebuie potrivite în alte forme, un memo uriaş şi cutii senzoriale cu obiecte surprinzătoare pentru tinerele generaţii: casete audio, dischete şi alte lucruri din trecutul nu foarte îndepărtat. Pentru fiecare dintre ele există explicaţii şi ghizi dar, spune Anamaria Roată-Palade, e important ca părinţii să se implice şi ei: Noi încurajăm joaca alături de copii, am vrea ca părinţii să nu vină şi să lasă copilul acolo şi să dispară 2-3 ore, vrem ca părintele să fie alături de copilul lui măcar o oră. E important pentru copil să vadă că părinţii vor să înveţe alături de el sau să îi explice noţiuni pe care poate nu le înţelege suficient. Noi asigurăm ghidaj şi putem să le explicăm copiiilor, dar din experienţa mea personală copilul este mult mai încântat să spună uite, mama, ce ştiu să fac sau mama spune stai că-ţi arăt eu.”

Organizatorii au vrut să se asigure că şi adulţii vor găsi ceva incitant de făcut, câtă vreme cel mic e ocupat. Sunt, deci, şi jocuri pentru cei mari, pe măsura minţii şi a staturii lor. Avem o cameră cu jocuri IQ, jocuri de dimensiuni mari, 1 m pe 1m 2 m pe 1m şi jumătate, jocuri de tip puzzle, cu bile şi sfori ce trebuie eliberate din inele. Sunt şi de dimensiuni mici, dar cele mari sunt mult mai incitante. Chess-puzzle-ul încă nu a fost rezolvat deşi eu îl am de 2 luni, stă acolo, mai trecem pe lângă el, mai încercăm să îl aşezăm… Îmi place să mă joc. Câteodata m-am surprins spunându-i copilului lasă-mă şi pe mine să încerc, dă-te mai încolo că vreau şi eu să mă joc. Joaca e importantă şi aşa învăţăm. Prin joc.”

O vizită la Orăşelul Cunoaşterii se poate întinde pe mai multe ore. Copiii care au participat la inaugurare au plecat încântaţi şi au spus că ar dori să se întoarcă. E drept că obiectele expuse şi experimentele desfăşurate în timpul inaugurării le-au gâdilat curiozitatea şi dorinţa de a se implica. E o destinaţie bună pentru zile reci şi ploioase. Există şi o sală unde copiii pot mânca un sandwhich, iar părinţii pot bea o cafea. Copiii însă sunt atât de acaparaţi de ceea ce pot face, încât uneori uită să mai şi mănânce, iar plecarea spre casă e întotdeauna cu… cântec. Preţul unui bilet este comparabil cu cel al unui bilet la cinema. Beneficiile unei vizite la un astfel de muzeu sunt însă mult mai mari decât cel al vizionării unui film, fie el şi prezentat tridimensional.

Nu este singura iniţiativă de acest gen din România. Există planuri pentru muzee similare la Cluj-Napoca şi la Braşov, despre care sperăm să vă putem povesti cât mai curând.