Orăşenii cu trai hibrid

Nepot al satului, Octavian Viorel a decis să se mute la ţară pe timpul pandemiei.

Ana-Maria Cononovici, 20.10.2020, 16:07

Nepot al satului, Octavian Viorel a decis să se mute la ţară pe timpul pandemiei. Dincolo de linişte şi trai patriarhal, a descoperit că nevoia de socializare cu oameni ca el, trăiţi la oraş, îi lipsea, aşa că a iniţiat o mişcare de repopulare a satului său în care s-au prins deja mai multe familii.

Ne-a spus mai multe despre proiectul denumit simbolic “Nişte orăşeni, Octavian Viorel, coiniţiator al proiectului: “Ideea proiectului a venit chiar din sat. Eu sunt un orăşean care a fugit de pandemie în satul bunicilor, Slătioara din judeţul Vâlcea, unde am realizat, pe lângă toate plusurile pe care satul le oferă, că minusul era comunitatea. Adică oameni asemeni mie cu care să pot schimba idei şi să petrec timpul liber. Şi atunci am luat decizia ca împreună cu un prieten, consătean, tot orăşean ca şi mine, să ne adresăm primăriei, să vedem în ce măsură sunt interesaţi de promovarea satului în vederea relocării orăşenilor în el, după care am căutat finanţare şi am găsit-o. Am format un grup de cercetare pe domenii conexe, prin care am cercetat satul din punctul de vedere al orăşanului care vrea să se mute la ţară.

Şi pentru că una dintre plângerile frecvente ale oamenilor în România este legată de infrastructura deficitară, Octavian Viorel a căutat dezavantajele pe care o astfel de relocare, de la oraş la sat ar putea-o aduce: “Am descoperit, pe de o parte, o nevoie uriaşă a oamenilor de natură şi libertate, pe care satul le-o oferă. Pe de altă parte, în satul în care mă aflu chiar acum, Slătioara, am descoperit o infrastructură modernă, europeană, cu drumuri asfaltate, cu apă curentă, cu internet de mare viteză, cu acces al curierului şi cu localnici bucuroşi de noi vecini. Momentan văd doar părţile bune ale acestei mutări. Pentru moment dezavantajul este structura socială îmbătrânită a satului.

Cum pandemia ne-a închis în case, din ce în ce mai mulţi orăşeni, închişi între pereţii de la bloc visează la viaţa în aer liber. Asta s-a observat şi în derularea proiectului, după cum ne-a spus interlocutorul noastru: “Tendinţa este generală şi noi doar am tras concluziile. Din ce în ce mai mulţi oameni vin în localitate şi întreabă de case disponibile şi de locuri pe care ar putea să îşi construiască o casă. Am discutat cu primarul despre paşii următori, pe care să îi urmăm pentru a asigura noilor veniţi cel puţin cunoaşterea locurilor disponibile.

Care sunt dezideratele celor implicaţi în proiect , dar şi care sunt avantajele pentru sat în general, am aflat tot de la Octavian Viorel: “Satul, prin venirea noilor locatari, va creşte. Pe de-o parte va scădea vârsta medie a locuitorilor, ceea ce înseamnă mai mulţi oameni activi. Aceşti oameni, venind de la oraş, cu idei şi deprinderi câştigate în mediul urban, vor dezvolta, zicem noi, mici afaceri care vor valorifica resursele zonei şi care vor aduce un plus comunei. Astfel, noii veniţi vor fi motorul satului în următorii ani.

Nu este vorba despre un îndemn în sine ca oamenii să părăsească oraşul şi să se mute la ţară, ci mai degrabă un mesaj, că, dacă vor dori să o facă, sunt încurajaţi şi bine primiţi, după cum ne-a asigurat Octavian Viorel, care trăieşte cu familia lui ,într-o variantă hibridă sat-oraş:

“Suntem şi noi hibrizi ca şcoala. Copiii mei învaţă în Bucureşti, într-un sistem hibrid, o săptămână la şcoală, o săptămână online, iar în săptămâna aceasta suntem în săptămâna online. Atât ei, ca şcoală, cât şi eu şi soţia mea ca serviciu. Pentru moment ne împărţim între oraş şi sat, lucru pe care îl recomandăm şi celor ce vor să se relocheze. Traiul la sat este diferit faţă de cel de la oraş. Înseamnă mai multă muncă fizică, înseamnă un program, poate mai puţin dependent de oră, dar dependent de natură şi perioada anului. Astfel încât le sugerăm celor ce vor să facă această mişcare să testeze pentru o lună, două, traiul la ţară. În ceea ce mă priveşte, sunt nepot al satului, mi-am petrecut vacanţele şi o bună parte a copilăriei în sat, drept urmare sunt obişnuit şi ştiu ce înseamnă. Tatăl meu, pe de altă parte, pensionar fiind, trăieşte acelaşi stil de viaţă hibrid, oraş-sat, şi mă îndrumă şi îmi spune ce are nevoie gospodăria de la mine.

O idee tocmai bună pentru această toamnă cu miros de frunze, dar şi de zacuscă şi murături.