Sere în miniatură, o lume verde cu o poveste fascinantă.

Fraţii Anton şi Ciprian Balint, împreună cu Raluca Mitea, sunt cei care, de aproximativ un an, dau viată unor globuri de sticlă, pline cu nisip şi pietricele colorate care împrejmuiesc o floarea din interiorul acestora. Sere în miniatură, o lume verde cu

Adaugă ca sursă preferată în Google

Ana-Maria Cononovici, 15.01.2017, 12:00

Fraţii Anton şi Ciprian Balint, împreună cu Raluca Mitea, sunt cei
care, de aproximativ un an, dau viată unor globuri de
sticlă, pline cu nisip şi pietricele colorate care împrejmuiesc o floarea din interiorul acestora. Sere în miniatură, o lume verde cu o poveste
fascinantă.

Ne-a istorisit povestea primilor paşi la Greenarium, Anton Balint, unul
dintre iniţiatorii proiectului. Povestea Grenarium a început acum aproape
un an, de fapt a început în 2015 de Crăciun, când am vrut să facem nişte
cadouri speciale familei şi prietenilor. După ce ne-am jucat în mai multe
feluri am ajuns să facem terarii, respectiv plante puse în vase de sticlă şi
apoi ornamentate cu pietricele colorate. După ce am văzut că am avut
succes în familie şi la prieteni, am
hotărât să ne dezvoltăm. Cumva s-a transformat într-o mică afacere de familie,
care a început cu căutarea numelui, cu documentarea. Ne-am transformat în
persoane care iubesc plantele, chiar dacă la început n-aveam niciun interes
pentru ele. Intre timp, studiind ce se întâmplă cu ele, cum trăiesc şi cum se
înmulţesc, cum să le culegi şi cum să nu le culegi, ne-am transformat în
iubitori de plante. Numai că, pentru că nu suntem foarte responsabili cu udatul
plantelor am căutat să facem întotdeauna lucrurile cât mai simple. Tocmai de
aceea noi folosim numai plante foarte uşor de întreţinut, respectiv plante suculente în momentul
acesta.

Plantele de acest tip trebuie udate o dată la două
săptămâni cu două linguriţe de apă, numele lor fiind Sempreviva, adică plante care
trăiesc veşnic, fiind cunoscute şi ca flori de piatră. Revine la microfon cu
povestea Greenarilor, Anton Balint: Atunci a
fost simplu, am umblat prin magazine, ne-am documentat pe net cum funcţionează
lucrurile, dar acum mergem pe munte să culegem plante, din zonele unde stim că
se găsesc. Plantele pe care le culegem noi de pe munte se numesc Sempreviva. Apoi
le aducem acasă, le creştem, le înmulţim şi apoi le punem în vase de sticlă.
Vasele de sticlă se fac de către trei artizani, toţi trei din Ardeal. Am fost
şi în atelierele lor şi ne-am jucat, adică am suflat şi noi globuri şi nu au
fost cele mai reuşite globuri, aşa că am preferat să-i lăsăm doar pe ei. Apoi,
în interiorul globului punem nisip colorat şi pietriş colorat. Pietrişul
colorat îl luăm de undeva din Banat, deci tot autohton. Sunt colorate într-un
mod care nu dăunează plantelor. Genul acesta de nisip se poate folosi şi la
acvariile cu peşti. Apoi le adunăm într-un glob, le aranjăm frumos, punem
pământ, o combinaţie de pământ pe care o facem noi pentru ca să se adapteze
foarte uşor plantele, şi apoi cu grijă plantăm plănticica.

Avem foarte multe culori şi
atunci oamenii când vor să comande au dificutăţi neştiind ce să aleagă, ne-a
mai spus interlocutorul nostru. Iar pietricelele sunt fie deosebit de mici, fie
mari şi pătrăţoase şi pot fi puse pe fundul vasului, în vârful vasului, peste
tot sau, pur şi simplu, presărate pe pământ ca un ornament minimalist. Iar
întregul aranjament este plasat într-un recipient de sticlă, care poate fi glob
şi…nu numai. Vine cu detalii Anton Balint. Pe lângă globuri mai avem
nişte forme geometrice, pe care le facem noi de la cap la coadă. Noi le numim
Geogreenarii, iar pe acestea le facem de la tăiatul sticlei, până la ambalat.
De ce sunt ele speciale? Folosim tehnica Tiffany, cea care se foloseşte la
vitralii, respectiv lipirea cu cositor a sticlei. Nu ne atrage lipirea cu
silicoane sau cu alte substanţe care să dăuneze, aşa că preferăm tehnici
sigure. Si tehnica aceasta e folosită
de câteva sute de ani, pentru vitraliile din catedrale. Si pentru că le
facem noi, putem să facem tot felul de forme. De exemplu, zilele acestea ultima
formă pe care am făcut-o a fost cea a unei maşinuţe decapotabile. Si în
maşinuţă, în loc de şofer şi pasager, am pus căte o floricică.

Realizarea unui astfel de
aranjament poate să dureze de la zece minute până la câteva ore, în funcţie de mărime şi complexitate. Globurile medii, de zece centimetri, durează cam zece minute. Geogreenariile durează de la
trei ore în sus. Cea mai simplă piramidă durează cam trei ore. Iar preţurile unui astfel de artefact oscilează
între
10 şi 320 de lei, cele mari, de 50 cm. Greenariile au ajuns la târguri, atât la
Sibiu, cât şi în alte oraşe din ţară. Cât
despre livrări, acestea se fac personal, deoarece operele sunt destul de fragile.

Pasionaţi de ceea ce au învăţat să facă, tinerii s-au decis să îi înveţe
şi pe alţii cum se fac Greenarii. (Anton Balint) Din luna noiembrie
am început să organizăm atelier. Avem
nişte prieteni care au o cafenea în Sibiu şi care ne-au invitat să organizăm
ateliere la ei în cafenea. La prima întâlnire a fost un număr spectaculos de
oameni, 30 de oameni, peste aşteptările noastre, nu ne aşteptam. Si toţi au
fost foarte încântaţi. Timp de mai bine de o oră am povestit, ne-am jucat şi am
fost foarte impresionaţi de modul în care fiecare îşi aranja pietricelele. Si
mai drăgut a fost că deşi fiecare şi-a ales la început câte o culoare, la un
moment dat au început să le schimbe între ei, astfel încât fiecare putea să
pună câte cinci-şase culori într-un globuleţ. Şi de atunci încercăm cam o dată
pe lună să avem întâlniri cu oamenii,
ca să înveţe să facă greenarii.

Cât despre locul în care
Greenariile pot fi aşezate, tinerii spun că orice loc dintr-o casă poate fi
potrivit atâta timp cât sunt oameni frumoşi în jurul lor.
Lumină şi o cameră aerisită fiind tot ce le trebuie.