Taxiul cu bomboane

Pe străzile din Bucureşti circulă peste zece mii de taxiuri. Ca în orice capitală din lume, cei ce conduc aceste taxiuri au istorii personale foarte interesante.

Adaugă ca sursă preferată în Google

România Internațional, 07.09.2014, 09:46

Pe străzile din Bucureşti circulă peste zece mii de taxiuri. Ca în orice capitală din lume, cei ce conduc aceste taxiuri au istorii personale foarte interesante. Sunt mulţi ingineri, chiar şi foşti profesori, oameni de formaţii profesionale diferite. Să nu fiţi surprinşi, deci, dacă atunci când urcaţi într-un taxi veţi fi salutaţi într-o limbă de circulaţie internaţională şi apoi, şoferul dumneavoastră va putea face conversaţie pe orice temă, de la fotbal la filosofie sau chiar istorie ori politică… Taximetriştii se pricep la aproape orice. Concurenţa este acerbă, de aceea, toţi încearcă să îşi fidelizeze cumva clienţii. Vă facem azi cunoştinţă cu Cristian Roman. De formaţie inginer, Cristian Roman a fost scos de pe parcursul său de carieră mai întâi de revoluţia din decembrie 1989, apoi de ultima criză economică, aceeaşi care a măturat întreaga lume începând chiar cu 2008. Pe atunci, Cristian Roman îşi investise timpul şi banii într-un studiu pentru a introduce în industria celor ce fac crose de golf un nou soi de lemn, Valachian Willow. Din păcate, criza i-a spulberat şi planurile şi economiile. Aşa a ajuns Cristian Roman şofer profesionist: Ajungând taximetrist am vrut să fac ceva deosebit. Taximetria e 90% rutină, trebuia să compensez cu ceva. Şi atunci am zis că trebuie să mă fac cunoscut cumva. Şi cum? Cu bomboane. Am început să ofer bomboane ambalate individual. Dacă cel ce stă cu mine o perioadă de 5, 7, 10 minute se simte bine în maşină, o parte din starea lui de bine rămâne în maşină. Ceea ce mă face pe mine, care timp de 10-14 ore stau în maşină, să stau într-o stare de bine. Aşa pasagerul meu devine un musafir.”

Aşa s-a transformat maşina lui Cristian Roman în… Taxiul cu bomboane”. Nu era prima maşină cu bomboane pe care o conduce domnul Roman. Povestea este mult mai veche, şi începe în anii ’90.

Semafoarele anilor ‘90 erau pline de copiii străzii, care spălau parbrize, o formă mascată de cerşetorie de fapt. Am decis să nu le dau bani pentru că ştiam sigur că banii ajung la managerii” lor care stăteau ascunşi prin tufe. Am hotărât să le dau bomboane. Devenise maşina mea personală atât de cunoscută în intersecţiile din Piaţa Unirii întrucât atunci când ajungeam la semafor se auzea Băăă, a venit maşina cu bomboane, băăă!”. Maşina mea se umplea de copii.”

Astăzi spălătorii de parbrize au cam dispărut din intersecţii. Cristian Roman îşi aşteaptă însă clienţii cu post it-uri colorate, carioci şi trei feluri de bomboane. Pe adulţi îi serveşte cu bomboane cu cafea, copiilor le dă bomboane cu fructe, iar celor prea mici pentru dropsuri le oferă jeleuri. Desigur, doar celor ce desenează sau intră în jocul de-a recunoaşteţi interpretul”, la care taximetristul îi pofteşte: Pe copii îi recompensez cu bomboane câte nu pot să ducă. Nu pot ei desena câte bomboane le dau eu. Copiii nu se mai dau jos din maşină. De multe ori aud Buni, mai facem un desen şi coborâm.” Nu vă daţi seama câtă bucurie îţi aduce un copil fericit. Când îţi spune te rog, nu pleca!” ţi se înmoaie genunchii.”

Pentru adulţii care desenează, există regina bomboanelor: o boabă de cafea înmuiată în mentă şi învelită în ciocolată. Pentru cei ce ghicesc o melodie pusă de Cristian Roman, fără să utilizeze softuri de recunoaştere, recompensa e mai mare: toate bomboanele din coşuleţul zilei. Cele mai mari surprize şi la acest capitol le are tot din partea copiilor, spune Cristian Roman: Am avut o surpriză extraordinar de plăcută cu o domnişoară care m-a sărăcit, pur şi simplu. O fetiţă de vreo 10 ani care studia pianul la liceul de muzică Dinu Lipatti”. I-am zis: am să-ţi pun un interpret extraordinar, pe care lumea nu îl ştie ca pianist, îl ştie doar de compozitor sau interpret. Dacă ştii cine este îţi dau toate bomboanele mele. I-am pus piesa şi am invitat-o să ghicească, din trei încercări. Prima oară a greşit, a doua oară a fost pe aproape, a treia oară mi-a şoptit la ureche Ray Charles?” Am stat un moment în tăcere, să creez un pic de suspans, ca la emisiunile astea tv, am spus ding ding ding”, i-am aruncat bomboanele în spate şi i-am spus M-ai sărăcit, m-ai trimis acasă!”. O fetiţă de 10 ani ştia, auzise şi avea şi o melodie preferată de-a lui Ray Charles.”

Desigur, nu toată lumea recunoaşte piesele, nu toată lumea desenează. Cristian Roman se gândeşte bine dacă a cunoscut însă vreun morocănos absolut: Sunt foarte puţini, pentru că fiecare taxi are pasagerii pe care îi merită. Am avut morocănoşi care au fost prinşi de joc, de energiile care au rămas în maşină, am avut morocănoşi cărora le-apărut rău că n-au intrat în joc după ce au coborât, dar ultra-extra-prea morocănoşi, nu.”

Desenele realizate de musafirii Taxiului cu bomboane sunt plastifiate şi apoi vândute, în cadrul unor programe bine gândite, mi-a explicat Cristian Roman: Au fost două programe: primul a fost o colectare de fonduri pentru copiii de la Centrul de zi Cireşarii, porneam o licitaţie de la fabuloasa sumă de 50 de bani per semnul de carte şi de 1 iunie le-am dus copiilor bomboane. Acum pregătesc un alt progam. O expoziţie la ceainăria Serendipity: semne de carte contra cărţi pentru copii. Colegii mei deja au o acţiune de colectare de cărţi pentru copii, nu trebuie să fie neapărat noi ci bine întreţinute. Ele vor ajunge în spitalele de copii din Bucureşti şi dacă vor fi suficient de multe, vor lua şi calea altor oraşe. Cu ocazia asta anunţ înfiinţarea Bibliotecii Taxiul cu bomboane”.

Aceasta este povestea lui Cristian Roman, inginerul ce conduce Taxiul cu Bomboane. Dacă vreodată se întâmplă să urcaţi în maşina lui, nu-i refuzaţi jocul. Şi încercaţi să câştigaţi regina bomboanelor. Nimic nu se compară cu gustul boabei de cafea înmuiate în izmă, învelită în ciocolată.