Academia Română, promotor al cunoașterii în societate
Academia Română, de 160 de ani cel mai înalt for național de consacrare culturală și științifică, ghidează societatea prin cunoaștere.
Roxana Vasile, 22.04.2026, 16:16
Înființată la 1 aprilie 1866, deci exact acum 160 de ani, sub numele de Societatea Literară Română, Academia Română este cel mai înalt for cultural și științific al țării. Inițiază și organizează manifestări de înaltă ținută menite să contribuie la progresul societății românești și la afirmarea sa internațională.
Cu o dimensiune umanistă puternică, Academia sprijină cercetarea fundamentală – prin institute și centre specializate în istorie sau filologie, în domenii sociale și tehnice, cât și cercetarea aplicativă. De-a lungul timpului, a reunit elitele intelectuale ale țării, având peste 1.700 de membri istorici și 70 de institute de cercetare la București, Cluj, Iași sau Timișoara.
Să amintim, aici, câteva nume de academicieni care au contribuit semnificativ la dezvoltarea științei, culturii și literaturii române! – istoricul și omul politic Nicolae Iorga; George Emil Palade, biolog celular, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină; Ion Barbu, poet matematician, reprezentant al modernismului literar; Ștefan Odobleja medic militar, precursor al ciberneticii; Ana Aslan, medic geriatru, cunoscută pe plan mondial pentru studiile sale asupra îmbătrânirii; Petru Poni, chimist, fizician și mineralog, pionier al chimiei în România ori Dimitrie Gusti, sociolog, filosof și istoric, fondator al școlii sociologice de la București.
Recent, Academia Română și-a ales un nou președinte. Succedându-i istoricului Ioan-Aurel Pop, Marius Andruh, chimist de prestigiu, a promis continuitate, echilibru, sprijin pentru cercetarea fundamentală și pentru institutele din zona ştiinţelor umaniste, precum și din cea economică. În acelaşi timp, a declarat, pentru Radio România, că îşi doreşte o academie mai deschisă și mai aproape de oameni:
ʺAvem proiecte de continuat, avem proiecte de dezvoltat, pentru că orice preşedinte al Academiei Române, în momentul actual, îşi sprijină activitatea pe ceea ce înaintaşii au construit. Prin urmare, sunt proiecte de dezvoltat – de pildă, formarea unui, să-i spunem, centru cultural în jurul Fundaţiei „Dalles”, care să fie în centrul Bucureștiului un punct de atracţie pentru artă, pentru muzică, pentru teatru, pentru expoziţii. Un prim pas a fost, deja, făcut prin conferinţele pe care le organizează Academia Română acolo, conferinţe ţinute de membrii Academiei Române.
Este, de asemenea, important şi prioritar pentru noi să ducem într-o nouă etapă viaţa institutelor noastre, să le încurajăm spre cercetarea de frontieră, adică dincolo de lucrurile bune care se fac, să încercăm să împingem limitele cunoaşterii spre domenii noi şi de interes pentru societate şi pentru o viaţă mai bună. Academia Română este locul în care se dezvoltă cercetarea fundamentală, cu condiţia ca această cercetare fundamentală să aducă ceva în cunoaştere, să intereseze pe alţii şi să stea la baza unor aplicaţii pentru o viaţă mai bună. Deci, toate astea trebuie încurajate şi dezvoltate, pentru ca să avem în Academia Română un centru puternic de cunoaştere.ʺ
Numai anul trecut, Academia Română a organizat peste 900 de evenimente – conferinţe, simpozioane, dezbateri, interviuri cu diferite personalităţi, dialoguri academice… într-un cuvânt, activităţi interesante pe teme de imediată actualitate ce îi pot ține de români conectați la mersul propriei lor societăți, dar și al lumii. Pentru noul președinte Marius Andruh, vocea Academiei nu are, însă, din păcate, un foarte mare ecou în rândurile guvernanților:
ʺS-au făcut multe demersuri în ultimii ani, s-au elaborat strategii pentru dezvoltarea României, s-au trimis guvernanţilor, nu au fost luate în considerare. Şi anul acesta s-a lansat încă un volum, care s-a dorit a nu fi foarte amplu, să nu fie o serie de mai multe volume, ci un singur volum în care să fie prezentate răspicat priorităţile pe care le vede Academia Română pentru dezvoltarea României. Aceste volume au fost trimise guvernanţilor şi este decizia lor de a lua în considerare sau nu ceea ce noi le propunem. Eu cred cu toată tăria, pe de altă parte, în dezbateri în cadrul Academiei Române în cadrul cărora guvernanţii să fie invitaţi să participe strict pe domeniul lor de competenţă în conducerea ţării. Cred în eficienţa unor astfel de întâlniri şi îmi propun să le facem.ʺ
Ar mai fi nevoie, în viziunea chimistului Marius Andruh, și ca cercetarea românească să fie mai consistent finanțată. Atunci când oferă condiţii de lucru bune, institutele Academiei Române au marele avantaj de a putea absorbi mulți tineri, inclusiv dintre cei care au ales, la un moment dat, să plece pentru a face mai bine cercetare peste hotare:
ʺSituaţia pe care trebuie să o rezolvăm este subfinanţarea cercetării. Asta trebuie spus răspicat şi cât mai mult, pentru că avem 0,48% din PIB, numărul cercetătorilor din ţara noastră raportat la populaţia ţării este sensibil mai mic decât în alte ţări. Subfinanţarea poate să fie o piedică în calea dezvoltării ştiinţei la modul general şi în calea întoarcerii tinerilor care vor să desfăşoare activitate ştiinţifică în ţară. Deci, acesta este marele dezavantaj sau marea greutate pe care o întâmpinăm şi asupra căreia guvernanţii trebuie să vegheze.ʺ
Într-un cuvânt, în ciuda dificultăților, Academia Română se străduiește să rămână, așa cum a făcut-o timp de 160 de ani până acum, un participant activ la viața cetății și un pilon central al intelectualității, continuându-și misiunea de a ghida societatea prin cunoaștere.
