Ajutor civic pentru un ghetou bucureștean

Situat în sud-vestul Bucureștiului, cartierul Ferentari a ajuns de-a lungul timpul să fie sinomim cu insalubritarea, sărăcia, violența, precaritatea extremă și generalizată a condițiilor de trai.

Christine Leșcu, 15.04.2020, 14:40

Situat în
sud-vestul Bucureștiului, cartierul Ferentari a ajuns de-a lungul timpul să fie
sinomim cu insalubritarea, sărăcia, violența, precaritatea extremă și
generalizată a condițiilor de trai. Fiindcă acolo trăiesc foarte mulți romi,
cartierul a devenit, de asemenea, similar unui ghetou, căci foarte rar,
locuitorii din Ferentari depășesc granițele reale și cele simbolice ale
cartierului pentru a trăi mai bine în altă parte. Așadar, soluția ar fi
îmbunătățirea vieții acestor oameni în interiorul ghetoului, lucru pe care
Valeriu Nicolae îl face de peste 10 ani. Informatician cu experiență de lucru
în SUA și Canada, fondator al primului think-tank pe problemele romilor din
România, membru al Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului al ONU,
director regional pentru advocacy al World Vision Internațional și secretar de
stat în Guvernul României în anul 2016,

Valeriu Nicolae a militat mereu pentru
drepturile dezmoșteniților sorții. El însuși provenind dintr-un mediu
defavorizat, fiind etnic rom, Valeriu Nicolae cunoște problemele marginaliilor
și știe cât e de important ca, mai ales, copiii să primească o șansă de a ieși din
ghetou. De aceea, prin 2007-2008, împreună cu alți voluntari a început să
lucreze la una din școlile din Ferentari, ajutându-i pe elevi, în primul rând,
la teme. Școala respectivă se afla în apropierea așa-numitei Alei a drogurilor din cartier, un loc unde în fiecare zi
poți să găsești liniștit minimum 40-50 de oameni în sevraj, spune Valeriu
Nicolae.

Gunoaie, șobolani, gândaci, garsoniere mici de 14 mp în care se
înghesuie și câte 5/6 pesoane completează realitatea în mijlocul căreia trăiesc
cei pe care Valeriu Nicolae îi ajută. Cu tenacitate și ajutor din partea
voluntarilor, în vara anului trecut, sâmbăta și duminica, copiii din cartier
veneau pentru a fi ajutați la lecții și ocupau chiar și cinci săli de clasă,
își amintește Valeriu Nicolae.

Îi ajutam la teme și făceam o grămadă de
chestii în plus: am obținut certificate de dizabilitate pentru părinții cu
dizabilități, am ajutat oameni cu probleme de sănătate de la cei care aveau
nevoie de dentist sau de operații pe inimă până la intervenții pentru polipi,
scos de măsele și montat aparate ortodontice. Am încercat să ajutăm cam cu tot
ce era nevoie. Cam toți copiii cu care lucram noi erau în prag de abandon
școlar. N-a renunțat niciunul, iar acum din peste o sută de copii, doar cu vreo
doi avem ceva probleme la învățătură. Înainte era un dezastru. Cum ajungeau în
clasa a cincea, majoritatea renunțau. Acum avem copii care se duc la liceu,
deci situația e mult mai bună. Le ofeream și o masă caldă.

Toate mergeau
bine, poate chiar prea bine, căci primăria sectorului 5, unde se află cartierul
Ferentari, a decis să implementeze propriul program de asistență în acea
școală, eliminând activitățile create de Valeriu Nicolae și de voluntarii săi.
Dar Valeriu Nicolae n-a renunțat și a înființat Casa Bună. Într-o clădire
învecinată cu locuința lui, aflată de asemenea în apropierea Ferentarilor, sunt
aduși copiii din ghetou pentru a continua educația de după școală.

Tot prin
generozitatea donatorilor și a voluntarilor care au muncit la amenajarea ei cu
multă abnegație, Casa Bună a fost deschisă după o lună de la cumpărare, în
toamna lui 2019. Valeriu Nicolae. Ne-am luat două microbuze și, împreună cu
mașinile voluntarilor, îi duceam și-i aduceam pe copii la Casa Bună, în fiecare
weekend. Ajunsesem iar la peste 100 de copii sâmbăta și duminica, era chiar mai
bine. Casa Bună e locul nostru unde putem face ce vrem. Am constituit și o
bibliotecă foarte faină și lucrurile mergeau bine, căci ne-au ajutat și mulți
oameni, de pildă bucătari-șefi celebri care au venit și au gătit pentru copii.

Totul
a mers ca pe roate până s-a decretat starea de urgență cauzată de pandemia
COVID-19, școlile s-au închis și izolarea a devenit cuvântul de ordine. Copiii
nu mai puteau fi aduși la Casa Bună. Dar și așa, s-au găsit soluții, aflăm de
la Valeriu Nicolae. Copiii făceau progrese și nu puteam
întrerupe acum activitățile cu ei. Drept pentru care m-am apucat să instalez
computere și hotspoturi în ghetou. Am primit ca donație niște cartele cu acces
nelimitat la internet, am făcut rost de niște telefoane mai vechi primite de la
diverse persoane. Ne-am mișcat foarte repede, iar eu am revenit la fosta mea
meserie de informatician și am reușit să instalez rapid cam tot ce a trebuit să
fie instalat. Am montat computerele și le-am dotat cu toate softurile
educaționale necesare și acum avem peste 50 de voluntari care lucrează zilnic
online, cu acești copii. Iar acum ei lucrează în fiecare zi, de la ei de-acasă.
Online, îi ținem în priză.

În ghetou,
restricțiile de acum și suspendarea multor activități economice le îngreunează
oamenilor și mai mult viața. Dar Valeriu Nicolae și voluntarii săi primesc
donații de la diverse companii și duc în ghetou lactate, produse de
panificație, alimente diverse, cafea, ceaiuri etc. Reușim să acoperim
necesarul de alimente. Foarte mulți din oamenii de acolo și-au pierdut locurile
de muncă. Dar de când a început izolarea, familiile noastre sunt bine, noi
reușim să le acoperim nevoilor. Sper să reușim s-o facem și în continuare, dar
condițiile se înrăutățesc în ghetou.Deși
oamenii de acolo, chiar și consumatorii de droguri, mă cunosc bine, contextul
începe, uneori, să devină violent, căci dependenții vor și ei hrană. Ei știu că
eu vin acolo ca să-i ajut pe copii, dar de mâncare aveau nevoie și ei. De
asemenea, violența domestică a crescut foarte mult și abuzurile de tot felul.
Și, din păcate, în zone de tipul ăsta nu intră nimeni pentru a opri lucrurile
astea.

Din estimările lui Valeriu Nicolae, doar în București
sunt câteva zeci de copii defavorizați care nu au acces la resursele
educaționale online și care, în perioada aceasta de izolare, când școlile sunt
închise, se pot pierde și pot abandona învățătura definitiv.