Alternative pentru educaţia copilului
În România, sistemul tradiţional de învăţământ se confruntă în ultimii ani cu proba unor disfuncţionalităţi de sistem: promovabilitatea absolvenţilor de liceu fiind în ultimii doi ani puţin peste 50 %.
Ana-Maria Cononovici, 09.10.2013, 09:48
În România, sistemul tradiţional de învăţământ se confruntă în ultimii ani cu proba unor disfuncţionalităţi de sistem: promovabilitatea absolvenţilor de liceu fiind în ultimii doi ani puţin peste 50 %. Acesta este un motiv în plus pentru care alternativele educaţionale pot părea mai interesante.
Asociaţia C4C (Comunicare pentru comunitate) a lansat în 2011 proiectul Să redescoperim şcoala”. Un pas al proiectului l-a reprezentat reunirea, în această toamnă, a reprezentanţilor alternativelor educaţionale acceptate de Ministerul Educaţiei din România, pentru a descoperi căi de eficientizare a educaţiei copilului normal sau a celui cu deficienţe.
Ce propune proiectul Să redescoperim şcoala”, pentru a eficientiza educarea copiilor cu deficienţe aflăm de la managerul acestuia, Daniela Vişoianu: În proiectul Să redescoperim şcoala”, miza noastră a fost să lucrăm obligatoriu cu cuplul părinte-copil. Un părinte care are un copil cu nevoi speciale duce un stres zilnic foarte mare, fără pauze şi pune acest stres în spatele copilului. Pentru că un copil cu o disabilitate fizică poate să ajungă în relaţia cu părintele, de care este dependent de el, să aibă şi o dizabilitate afectivă, pentru că are un părinte care îl responsabilizează în fiecare zi şi îi spune: din cauza ta m-am lăsat de servici sau altele. Am încercat să rupem acest mecanism.”
Alternativele educaţionale acceptate de Ministerul educaţiei din România sunt Jena, Freinet, Montessori, Step by Step şi Waldorf.
Planul Jena doreşte o şcoală liberă, în care nu există idealuri ale adulţilor, în care copilul se manifestă creativ, în care copilul să poată să decidă, după cum am aflat de la Monica Cuciureanu, preşedinta Asociaţiei Planul Jena: Alternativa Planul Jena este foarte puţin cunoscută la noi. În momentul de faţă alternativa funcţionează doar în provincie, în special în mediul rural. Această alternativă a apărut în urma unui experiment foarte interesant, ţinând cont de faptul că şcoala nu mai ţine pasul cu societatea. Ce este cel mai important este că şcoala este gândită ca una generală, liberă, activă, un învăţământ complex, bazat pe învăţare naturală. Ce este specific acestei alternative educaţionale este faptul că copiii sunt grupaţi altfel decât în învăţământul tradiţional, pe grupe eterogene de vârstă, considerându-se că învaţă copil de la copil în egală măsură în care învaţă copil de la adult, diferenţele de vârstă neavând voie să fie mai mari de trei ani. Conversaţia, jocul, lucrul şi serbarea. Orarul tradiţional este înlocuit cu un plan ritmic de activitate în care aceste patru activităţi fundamentale alternează. Curriculumul e cel tradiţional, dar cu accent pe mediul înconjurător.”
Unul dintre cele mai cunoscute sisteme de învăţământ alternativ din România, deja cu o vechime de 20 ani, este Step by step. Ce oferă această alternativă ne spune Elena Mihai, director programe Step by step. De ce merge Step by step atât de bine? Pentru că aplică Curriculumul naţional, este adaptat culturii locale şi integrează cele mai bune practici din domeniul educaţiei preşcolare. Modelul pe care îl aducea Step by step era bazat pe implicarea părinţilor altfel decât se făcea. Vrem cetăţeni care să ducă societatea mai departe, care să aibă iniţiativă personală, încredere în sine. Avem o reţea profesională foarte puternică, avem centre de formare, organizăm periodic întâlniri cu cadre didactice din reţea. În cifre, suntem în 40 de judeţe, 280 de grădiniţe, cu 690 de grupe, 231 şcoli şi lucrăm cu peste 15 mii de copii.”
Pornind de la întrebarea dacă şcoala este un templu sau un şantier, alternativa Celestin Freinet”, reprezentată la întâlnire de către Mariana Bândea, preşedinta Asociaţiei române pentru o societate modernă Celestin Freinet”, vine cu o altă abordare extra-curriculară: Putem vorbi de puţine şcoli Freinet, dar este un sistem aplicat de mulţi dascăli. În reţeaua şcolară, clasele Freinet au apărut târziu. Noi am intrat în activităţi extra-curriculare, există şcoli de vacanţă, precum cea de la Reghin, precum şi calendarul activităţilor extra-şcolare aprobat de ministerul educaţiei. Astfel am introdus un proiect numit Universul Freinet, proiect ce începe odată cu începerea şcolii şi se finalizează cu şcoala de vacanţă.”
Şcoala Montessori aduce alternative prin care copiii cu disabilităţi se pot dezvolta la fel cu cei obişnuiţi. Dana Crainic, pedagog Montessori Timişoara, ne dă câteva detalii: Pedagogul este ca un ospătar care îl serveşte pe copil, atunci când are nevoie. Clasa Montessori e structurată pe cinci arii: limbaj, dezvoltare senzorială, matematică, natură şi cultură. Materialele sunt aşezate în ordine, copilul este îndemnat să aleagă ce îşi doreşte, pedagogul prezintă materialul cu cât de puţine cuvinte. Ceea ce ne diferenţiază este că noi avem grupe mixte de copii, cuprinzând vârste între 3-6 ani, iar copii mici învaţă de la cei mari, iar cei mari învaţă să-i ajute pe cei mici. Iar mottoul nostru este Ajută-mă să fac singur!”.”
Cu experienţă de 23 ani în România, Waldorf oferă o alternativă pentru învăţământul de toate nivelurile. Zenovia Ungureanu, pedagog în cadrul Liceului Waldorf Bucureşti vine cu detalii: Învăţământul Waldorf începe de la grădiniţă şi, în România, se termină la sfârşitul clasei a XII-a. Există multe grupe de grădiniţă waldorf în cadrul grădiniţelor publice. Există licee Waldorf: câte unul în Bucureşti, în Cluj, în Timişoara şi în Iaşi. De regulă absolvenţii clasei a VIII-a preferă să rămână într-un liceu Waldorf, dar unii aleg alte licee, noi având ca specializare doar filologia.”
Chiar dacă este vorba despre o minoritate, alternativele educaţionale câştigă teren. Acestea oferă alte perspective asupra a ceea ce se întâmplă cu copiii, în cadrul altor modalităţi de abordare, dovedind celor interesaţi de o schimbare că şi aceste metode sunt la îndemâna tuturor.
