Campanie pentru integrarea copiilor cu dizabilităţi

Locul copiilor cu dizabilităţi este alături de ceilalţi copii, în comunitate, la grădiniţă şi în familie, acesta este mesajul Campaniei de informare Creştem mai puternici când creştem împreună

România Internațional, 05.02.2020, 12:28

Locul copiilor cu dizabilităţi este alături
de ceilalţi copii, în comunitate, la grădiniţă şi în familie, acesta este mesajul Campaniei de informare Creştem
mai puternici când creştem împreună, lansat la Bucureşti de către Ministerul
Muncii şi Protecţiei Sociale, prin Autoritatea Naţională pentru Drepturile
Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării şi UNICEF.

În România sunt înregistraţi oficial 70.000
de copii cu dizabilităţi, din care aproape jumătate sunt izolaţi în şcoli
speciale, iar cei care învață în școlile de masă nu beneficiază de sprijinul
necesar. Chiar dacă România a ratificat
Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități și și-a asumat
angajamentul de a desființa școlile speciale, creând în locul lor școli
incluzive, lucrurile se mişcă greu, este de părere şireprezentantul-adjunct
al UNICEF în România, Gabriel Vockel:

Statisticile oficiale arată că în Romania sunt înregistrati în jur de
70.000 de copii cu dizabilități dar, în acelasi timp, știm că numărul real
este mult mai mare. Din cauza lipsei de date de calitate, știm mult prea
puțin despre numărul real al copiilor cu dizabilităţi din România și cum, mai
exact, sunt afectați. Ştim, de asemenea, că prea multi copii cu dizabilităţi
încă mai cresc în sistemul de protecție socială şi mulţi copii nu merg la
şcoală, la grădiniţă şi creşă. Nu sunt integrati ci, mai degrabă, segregați de
alți copii. Locul copiilor cu dizabilităţi este împreună cu toţi ceilalţi
copii, ca parte a aceleiaşi comunităţi, astfel încât să se poată juca împreună,
să poată creşte împreună.

Părinții care au copii cu nevoi speciale cheltuiesc
mii de euro pe an, pentru terapie, iar cei care nu-și permit rămân izolați în
case sau instituții, spune preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Drepturile
Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii, Mădălina Turza:

Din
păcate, în acest moment, în România avem doar în jur de 270 de servicii de îngrijire
de zi sau de terapii de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi, adică există
la nivel naţional doar acest număr limitat de servicii ceea ce acoperă nevoia
minimă, şi nici chiar minimă, a mai puţin de 18% din copiii cu dizabilităţi din
România. Si de aceea lucrurile sunt atât de complexe şi de dificile pentru
a asigura incluziunea copiilor noştri. De asemenea, încă ne aflăm în
situaţia în care aproximativ 36% din copiii din sistemul de protecţie specială
au avut drept cauză a separării sărăcia, şi 8% dizabilitatea. Deci, din cauza
absenţei unor pârghii suficiente şi eficiente pentru aceşti copii,
se poate ajunge şi la instituţionalizare….

Lipsa implicării statului în
sprijinul copiilor cu dizabilităţi are ca efect abandonarea acestora de către
familie, mai spune Mădălina Turza: Una
dintre priorităţile mele şi ale Autorităţii a fost de a reglementa serviciile
de tip respiro pentru copiii cu dizabilităţi, pentru că în România există o
povară extraordinară pe umerii familiilor copiilor cu dizabilităţi care, ajunşi
în situaţii grele, nu au unde să-şi lase copiii pentru câteva ore sau pentru o
zi sau două, pentru a rezolva o problemă, iar părinţii ajung la un nivel de
suprasolicitare şi există riscul abandonului de la un punct încolo.. Am prevăzut
echipe mobile, la nivelul tuturor judeţelor, de servicii
de intervenţie timpurie pentru copiii cu dizabilităţi, servici de
abilitare şi reabilitare în comunitate, avem în plan finanţarea serviciilor de
tip respiro şi pregătirea specialiştilor. Este un aspect crucial al
incluziunii copiilor cu dizabilităţi. Avem nevoie de specialişti bine pregătiţi
care să lucreze diferite tipuri de terapii, de intervenţie, de recuperare,
toate acele servicii de care copiii cu diferite forme de dizabilitate au
nevoie..

Sunt mii de cazuri în România de copii
discriminaţi sau supuşi excluziunii, pentru că nu toți învățătorii și
profesorii sunt instruiți în a lucra cu acești copii. Există județe în România
în care există un profesor de sprijin la 150 de copii cu dizabilități.

Ministrul
Educaţiei şi Cercetării, Monica Anisie, promite că numărul de consilieri
psihologici din şcoli va creşte în curând: Îmi
propun să măresc numărul de consilieri psiho-pedagogici în cadrul unităţilor de
învăţământ preuniversitar, dar în acelaşi timp în formarea iniţială a
profesorilor. Am avut discuţii cu reprezentanţi ai universităţilor ca în cifra
de şcolarizare pe care o dăm pentru universităţi, începând cu anul universitar
2020-2021, să găsim soluţii să pregătim cât mai mulţi consilieri şcolari,
pentru că şcoala, societatea de fapt, are nevoie de sprijin… Ne propunem să
pregătim împreună cadrele didactice să aibă competenţele să lucreze cu aceşti
copii cu diverse dizabilităţi. Încurajăm părinţii să ne fie alături, încurajăm cadrele
didactice să fie alături de copii dar şi să se specializeze prin formarea continuă
sau prin formarea iniţială, tinerii care doresc să devină profesori.

Discriminarea copiilor cu cerințe speciale e
prezentă nu doar în România, ci și în alte state europene. Datele UNICEF arată
că cel puţin 75% din numărul estimat de 5,1 de milioane de copii cu
dizabilităţi care trăiesc în Europa Centrală şi de Est şi în Asia Centrală sunt
excluşi de la o educaţie incluzivă de calitate. În întreaga lume ar exista peste 93 de milioane de copii cu
dizabilităţi, potrivit UNICEF.