Criza mass-mediei româneşti
Anul 2013 nu a fost un an prielnic pentru libertatea presei nicăieri în lume, conform asociaţiilor neguvernamentale care monitorizează domeniul.
Christine Leșcu, 18.06.2014, 10:37
Anul 2013 nu a fost un an prielnic pentru libertatea presei nicăieri în lume, conform asociaţiilor neguvernamentale care monitorizează domeniul. Freedom House arată că doar una din şapte persoane trăieşte în ţări unde ştirile politice sunt credibile, siguranţa jurnalistului este garantată, interferenţa statului în mass-media e minimă, iar presa nu este supusă unor presiuni economice oneroase. Freedom House consideră că această stare de fapt reprezintă un declin faţă de anii trecuţi, declin cauzat, mai ales, de dorinţa guvernelor autoritare de a controla conţinutul ştirilor fie prin hărţuirea ziariştilor, fie prin diferite alte constrângeri aplicate site-urilor de ştiri şi celor de social media”. România nu face excepţie de la acest trend descrescător, conform raportului anual privind libertatea presei publicat de Freedom House, aflăm de la Cristina Guseth, directoarea sucursalei din ţara noastră.
România are 41 de puncte şi este considerată o ţară cu presă parţial liberă. În acest raport libertatea presei e analizată din trei perspective: cadrul legal, cadrul politic şi cadrul economic. Având acest punctaj România stă mai prost decât Ungaria, care a avut probleme grave la acest capitol şi care are 35 de puncte, fiind astfel mult mai aproape de ţări care nu fac parte din UE precum Albania, Kosovo, Macedonia sau Bosnia.
În cazul României, motivele pentru această situaţie ţin de aspectul economic special de aici. Cristina Guseth: – În România sunt foarte multe instituţii de presă faţă de dezvoltarea economică. Presa privată este susţinută, în general, de către economie, dar în România, economia nu poate susţine atâtea instituţii de presă: ziare, radiouri şi televiziuni private. De aceea, instituţiile de presă sunt foarte politizate (…), fie direct, având proprietari oameni politici, fie indirect. Politizarea presei este masivă şi banii care vin în presă, nu vin dinspre economie sau ca urmare a activităţii economice, aşa cum ar fi natural. Un al doilea aspect este cel legat de legislaţie. Aici nu e vorba doar de cadrul legal, aşa cum apare pe hârtie, ci şi de felul în care legea este aplicată. Aici aş menţiona CNA, care are legi pe care nu le aplică.
An de an, organizaţia Active Watch din România lansează Raportul FREEEX unde este analizată situaţia internă a presei de aici şi unde sunt marcate şi cauzele eventualelor derapaje de la respectarea independenţei mass-media. Raportul pe 2013 confirmă declinul semnalat de Freedom House şi oferă detalii. Răzvan Martin, reprezentant al Active Watch, despre situaţia din 2013. Aş începe cu sacrificarea independenţei editoriale şi a interesului public, care sunt consecinţa politizării excesive a pieţei de media şi a configuraţiei patronale a pieţei de media. Sunt multe instituţii de presă importante, mai ales cele care difuzează conţinut de interes public, care sunt controlate de actori politic importanţi din ţară. Sunt suficient de multe cazuri care dovedesc că se folosesc de aceste instituţii pentru a-şi obţine avantaje politice şi economice sau pentru a pune presiune pe justiţie.
O formă mai specială de presiune o reprezintă presiunea pe care unele instituţii de presă o exercită asupra unor colegi de breaslă şi despre care Răzvan Martin vorbeşte în continuare: Am avut anul trecut două condamnări cu închisoarea pentru acte de şantaj comise de jurnalişti sau de oameni din presă. Mass-media a devenit una din sursele de presiune şi de intimidare la adresa altor jurnalişti şi activişti civici. Un fenomen pe care l-am sesizat anul trecut, deşi mai fusese un caz în 2012, un fenomen foarte periculos este cel care se referă la anumite somaţii transmise altor jurnalişti prin care li se cere să nu mai relateze nici o critică la adresa celor care trimiteau somaţiile. Erau ameninţaţi cu procese, dacă nu încetau. Mi se pare absurd ca reprezentanţii unei profesii ce se hrăneşte din libertatea de exprimare să ameninţe alţi colegi de breaslă să nu se mai folosească de acest drept.
Pe lângă aceste noutăţi”, în 2013, au continuat acţiunile clasice” de ascundere a unor informaţii, consideră autorii FREEEX. Răzvan Martin: Informaţii ocultate publicului din raţiuni de securitate naţională, cum ar fi, de pildă, subiectul închisorilor CIA în privinţa căruia statul a creat un blocaj informaţional pentru a-i împiedica pe jurnalişti să investigheze acest caz. Am avut, de asemenea, multe abuzuri ale forţelor de ordine împotriva unor protestatari. Mă refer, în primul rând, la cei de la Pungeşti unde s-au încălcat mai multe drepturi constituţionale cum ar fi dreptul la liberă circulaţie, dreptul la întrunire şi cel la liberă exprimare.
Toate acestea apar în contextul în care din punct de vedere financiar, viaţa instituţiilor de presă nu e uşoară. Multe ziare s-au închis, păstrându-şi ediţiile online, iar unele televiziuni private sunt deja strâmtorate. Bugetele dedicate publicităţii au scăzut simţitor. Ar exista, totuşi, o rază de soare: produsele media de calitate, deşi puţine, aduc audienţă, contrazicând teoria că numai divertismentul facil produce audienţă.
