Cum reconstituim anii 1980

Anul acesta în decembrie, se marchează 30 de ani de la Revoluţia anti-comunistă din 1989, bun prilej de bilanţuri, aduceri aminte, comemorări ale victimelor şi... poate nostalgii.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Christine Leșcu, 27.02.2019, 12:12

Anul acesta în
decembrie, se marchează 30 de ani de la Revoluţia anti-comunistă din 1989, bun
prilej de bilanţuri, aduceri aminte, comemorări ale victimelor şi… poate
nostalgii. Dar şi un moment prielnic pentru a alungat apatia civică, după cum
au gândit şi acţionat reprezentanţii Asociaţiei Funky Citizens. Pornind de la
principiul că elevii trebuie să treacă prin mai multe experiențe pentru ca
procesul educațional să fie cât mai memorabil, mai ales când e vorba de
educaţie civică, Asociaţia Funky Citizens a iniţiat proiectul apartamentului
din anii 1980, intitulat 80east. Apartamentul este aranjat ca în anii aceia
cu mobilă, obiecte şi ambient din acea perioadă. De aceea, cei mai în vârstă
care trec pragul acestei locuinţe retrăiesc epoca de atunci, iar cei mai tineri
pot să realizeze cât mai direct constrastul dintre lipsurile de atunci şi
drepturile de azi. În acest laborator de educație civică, liceenilor li se
explică funcționarea sistemului democratic din prezent pentru a vedea ce
drepturi și obligații au și cum se pot implica în procesul decizional.

Inaugurat la începutul anului, apartamentul din anii 80 este gândit atât ca un
mini-muzeu al vieţii zilnice din ultimii ani ai comunismului, dar şi ca un
laborator de educaţie civică, aflăm de la Cosmin Pojoranu de la Asociaţia Funky
Citizens: În acel apartament, copiii trec printr-o
experiență educațională interactivă. Pornim de la povești de zi cu zi, din
viața cotidiană. Ei poate au auzit acasă vorbindu-se de Ceaușescu sau de Dej.
Dar cum rămâne cu istoria mică, cu istoriile personale? De fapt, noi asta vrem
să arătăm, să punem în evidență acest arc: care sunt deciziile luate sus și
modul în care ele influențează viața de zi cu zi a oamenilor. Inițial, ne-am
jucat un pic de-a muzeul, de aici și atmosfera ușor nostalgică a
apartamentului. E ușor de căzut într-un paseism de genul ăsta, dar este de-abia
primul strat. Copiii care vin la noi sunt la liceu, deci au circa 18 ani și nu
resimt nostalgia celor care au apucat măcar un pic comunismul. Ne-am propus să
creăm și o punte între generații, între acești elevi și părinții lor sau
bunicii lor. Vrem ca după vizita la noi, copiii să se ducă acasă și să discute
cu rudele despre comunism.

Interactivitatea
este principala metodă de… predare din apartamentul 80east, ne spune şi
Anabella Costache, altă reprezentantă a Asociaţiei Funky Citizens: Prin experiență ludică, personală, îmbinată cu informații istorice și
teoretice, elevii ajung să interacționeze cu mediul respectiv și să tragă
propriile concluzii, lucru care nu prea se întâmplă în școală nici la orele de
educați civică, nici la orele de istorie. De altfel, proiectul a pornit și de
la această constatare: că ceea ce se întâmplă în școală este mult prea puțin
pentru ca elevul să empatizeze cu ce s-a petrecut în perioada respectivă,
pentru a rezona cu nedreptățile de atunci și pentru a ști cum să reacționeze în
eventualitatea pregătirii revenirii a sistemului de atunci.

După
plimbarea prin apartament şi îmbibarea în lumea lipsurilor din anii 80,
liceenilor li se cere să îndeplinească anumite sarcini prin care să
conştientizeze mai bine diferenţa dintre trecut şi prezent. Andrei Bulearcă, de
la Asociaţia Funky Citizens, a participat la trasarea acestor sarcini: Noi ne-am propus prin sarcinile respective de lucru să-i enervăm puţin
şi să le creăm nişte mici frustrări. De pildă, în bucătărie, una dintre
sarcinile de lucru este să găsească anumite alimente care erau mai greu de
găsit pe vremea respectivă şi care nu se află în spaţiu. Evident, ei nu vor
găsi acele alimente, iar la sfârşit, vom discuta despre frustrările pe care
acest fapt le-a trezit. Va fi un pretext pentru a vorbi despre lipsurile din
acea vreme şi despre drepturile care atunci erau încălcate, dar pe care azi, în
democraţie, ei le au. În felul ăsta, prin contrastul cu lipsurile comunismului,
subliniem importanţa democraţiei şi de ce e important pentru ei să încerce să
se implice în viaţa politică actuală.

În felul
acesta e completată informaţia precară despre comunism care li se furnizează
elevilor în şcoală. De pildă, în liceu se predă un singur curs opțional de
istoria comunismului, disponibil doar claselor a XI-a și a XII-a. Totuşi, unii
din elevii participanţi la proiectul 80east au venit din familia cu anumite
cunoştinţe. Anabella Costache: Am fost plăcut surprinşi să constatăm că
multă lume vorbea despre ziua de 17 decembrie 1989, zi pe care noi o marcăm
cumva punându-i pe copii să asculte la radio un fragment de la Europa liberă
despre acea zi. Înregistrarea trebuie folosită în sarcina lor de a scrie o
scrisoare codată prietenului sau prietenei din RFG cerându-i informaţii despre
ce se petrece exact în România, căci la televizor, Ceauşescu spune una, iar de
la Europa liberă aflăm altceva. Trebuie să scriem codată pentru că scrisorile
erau deschise de Securitate, deci secretul corespondenţei nu exista.

Nevoia de educare şi
informare despre comunism există, mărturie stând şi anumite sondaje de opinie
destul de vechi, căci recent, tematica n-a mai fost cercetată. De pildă, în
2010, 44% dintre
români considerau comunismul o idee bună, dar prost aplicată. Ceva
mai aproape de prezent, în 2016, potrivit unui studiu sociologic, peste jumătate (52%) din cei care au răspuns la
întrebarea Cum credeţi că a fost PCR comparativ cu partidele actuale? au spus
răspicat mai bun, în timp ce doar 18% dintre ei cred că a fost mai rău.
Peste 40% dintre tineri credeau și ei că PCR a fost mai bun decât partidele
actuale. Andrei Bulearcă, student la Facultatea de Ştiinţe Politice, în vârstă
de 21 de ani are o anumită explicaţie pentru opiniile generaţiei din care face
parte. Andrei Bulearcă: Având în vedere că tinerii nu au
trăit în acea perioadă, că nu există un muzeu de istorie recentă şi că nu se
predau prea multe cursuri de istoria comunismului la liceu, ei n-au avut prea
multe canale de informaţie când vine vorba despre comunism. Totuşi, consideră
că pe vremea aia era mai bine ceea ce, în opinia mea, denotă neîncredere în
actualul sistem de la noi sau în guvernele recente.

Dezamăgirea faţă de mersul sistemului şi instituţiilor
actuale poate fi depăşită, însă, prin schimbarea stării de fapt. Iar asta
presupune exact cunoştinţele şi implicarea civică pe care vor să le
îmbunătăţească Funky Citizens.