Funcționalitate și nefuncționalitate în școala românească

Despre analfabetism funcțional a început să se vorbească mai mult în România doar de câțiva ani încoace.

Christine Leșcu, 25.05.2022, 15:15

Despre analfabetism funcțional a început să se vorbească
mai mult în România doar de câțiva ani încoace. La început, existența acestui
fenomen global și în țara noastră a fost privită cu scepticism, deși testările
internaționale de tip PISA, PILS sau TIMSS indicau faptul că între 40% și 42%
dintre elevii de 15 ani știau să citească, dar aveau dificultăți în a înțelege
mesajul textului citit, și, de asemenea, aveau lacune importante în însușirea
unor cunoștințe științifice. Treptat, însă, analfabetismul funcțional a început
să fie conștientizat de opinia publică și de instituțiile guvernamentale. Iar azi, după doi ani de școală online care a
accentuat întârzierile educaționale, problema nu mai poate fi evitată. Ea este
confirmată și de un studiu recent realizat de platforma digitală de testare
privată BRIO și luat în considerare de Ministerul Educației pentru reînnoirea
ulterioară a sistemului de evaluare din școlile publice. Studiul, intitulat
Raport asupra nivelului de literație, confirmă procentul de peste 40% al
elevilor cu probleme de asimilare a cunoștințelor și abilităților predate în școală.
Evaluarea lor s-a făcut online prin participarea la peste 40.000 de teste
gratuite puse la dispoziție de BRIO.

Profesorul universitar Dragoș Iliescu,
inițiatorul platformei și expert în psiho-pedagogie, explică modalitatea de
notare a copiilor care au fost evaluați.

Se acordă un punctaj între 0 și 100 unde
0 e cel mai mic scor și 100 este extraordinar. (…). Și apoi am împărțit
nivelurile de funcționalitate: undeva între 0 și 20 este nivelul de
disfuncționalitate masivă, urmează apoi un nivel de minimă funcționalitate și
apoi un nivel de funcționalitate acceptabilă. Din acel eșantion foarte mare, am
ales un eșantion ceva mai mic care să aibă alura reprezentativității, adică 31.
590 de aplicări ale testului. (…) Scorul total pe care l-am obținut pe acest
eșantion este de 26,9 puncte. De la 0 la 100 de puncte, asta înseamnă foarte
puțin peste limita disfuncționalității totale.

Asta înseamnă că, în medie, abilitățile cognitive ale
elevilor se află la limita dintre funcționalitate și disfuncționalitate. Cum se traduce acest punctaj în procente din
populația școlară aflăm tot de la Dragoș Iliescu.

Ne uităm acum doar la
procentul din populație care este în zona de analfabetism funcțional, un
procent care în studiul nostru se situează la 42%. Iar 47% e procentul
celor care sunt într-o zonă intermediară
între disfuncționalitate și funcționalitate. Doar 11% sunt înalt funcționali. Asta ne poate
îngrijora fiindcă ne arată nu doar că avem foarte mulți în categoria de jos, ci
și avem foarte puțini în categoria de sus. În plus, procentul de populație care
stă în zona de disfuncționalitate nu este radical diferit de la o vârstă la
alta: 37% la șase ani, 41% la 14 ani.

Un alt fapt pe care-l confirmă Raportul asupra nivelului
de literație este decalajul dintre fete și băieți, primele fiind mai bine
pregătite decât băieții de aceeași vârstă. Dar ceea ce nu s-a confirmat pe
deplin este corelarea dintre nivelul de dezvoltare socio-economică a unei
regiuni și nivelul de analfabetism funcțional. Cu alte cuvinte, fenomenul este
răspândit în toată România nu doar în zonele defavorizate.

Dragoș Iliescu: Am descoperit un lucru la care nu mă așteptam. Mă așteptam ca în
regiunile unde știm că statutul socio-economic al populației este în pragul
sărăciei să avem și un nivel mai mare de analfabetism, corelat cu situația
economică. Dar nu. Datele noastre nu confirmă acest lucru, ceea ce e
interesant. De aceea tind să cred că avem de-a face, mai degrabă, cu o problemă
socială. Un alt lucru pe care l-aș zice aici este că e cumva nerezonabil să
aștepți ca doar ministerul să rezolve această problemă. Societatea din România
foarte mult timp a gândit: Nu e problema mea, e problema educației. Cine se
ocupă de educație, adică ministerul, să o rezolve. Este exact aceeași problemă
pe care o știm din atitudinea pe care părinții români au o față de școală și
rezultă din foarte multe sondaje. (…) E nerezonabil ca părinte să aștepți ca
toate problemele și toate decalajele copilului tău să fie rezolvate de școală.
Nu se va întâmpla niciodată. E cazul ca societatea civilă să facă un pas
înainte.

În acest scop, este nevoie
de aprofundare a cauzelor fenomenului, iar UNICEF contribuie la asta prin
noțiunea de sărăcie de învățare, după cum aflăm de la experta în educație din
cadrul UNICEF România, Luminița Costache.

De multe ori atunci când ne gândim la
dreptul la educație, ne gândim mai degrabă la zona de acces și uităm de foarte
multe ori de partea de participare și, mai ales, de calitatea educației. Cele
trei sunt interdependente și doar accesul la educație fără o participare
adecvată și fără o calitate a educației practic ne aduc în zona asta de
rezultate pe care le-am văzut reflectate și în raport. Aș vrea să introduc
astăzi un concept care e discutat la nivel global de ceva vreme, dar de care se
discută mai puțin în România, respectiv să vorbesc despre sărăcia de învățare. Pentru
indicatorul respectiv s-a luat în calcul literația copiilor de 10 ani. În
România nu stăm foarte bine nici la capitolul ăsta. Deci 20% dintre copii sunt în sărăcie de învățare. Avem
7% din copiii aflați la vârsta învățământului primar care sunt în afara
sistemului de educație, adică ei nu se mai regăsesc în momentul ăsta în școală.
De ce e importantă sărăcia de învățare?

De multe ori vorbim despre sărăcie și
toate studiile ne arată că în România sărăcia monetară în rândul copiilor este
foarte mare. Dar sărăcia de învățare îți perpetuează acest ciclu vicios al
sărăciei în general. Într-un raport recent pe care l-au scos cele trei
organizații UNICEF, UNESCO și Banca Mondială se arată care sunt pierderile din
punct de vedere economic pe întreaga durată de viață a unui individ atunci când
el se află în sărăcie de învățare. Deci practic retardul ăsta se va păstra pe
tot parcursul vieții persoanei respective ca adult și mai mult decât atât va fi
transmis și generațiilor viitoare. De foarte multe ori spunem în foarte multe
rapoarte că educația este cea mai sustenabilă cale către progress, dar educația
este și cea mai sustenabilă cale de a ieși din sărăcie. Odată ieșiți din
sărăcia de învățare vom ieși și din sărăcia monetară.

Raportul privind nivelul
de literație a fost lansat împreună cu Ministerul Educației, ceea ce înseamnă
că problema analfabetismului funcțional începe să fie conștientizată și la
nivel guvernamental. Iar măsurile de combatere a sa vor apărea încă din anul
școlar viitor, deocamdată, prin schimbări aduse sistemului de evaluare a
elevilor. Este doar un prim pas care, sperăm, să fie urmat rapid de alții în
vederea unei redresări realizabile într-un viitor previzibil.