Gras și frumos, dar sănătos?

În prezent, în România, prea mulți copii și tineri sunt supraponderali sau obezi. Pe grupe de vârstă școlară, statisticile arată că, la categoria 7-9 ani, 32% dintre băieţi şi 28% dintre fete au probleme cu greutatea.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Roxana Vasile, 26.03.2025, 16:56

Există în limba română expresia „gras și frumos”, prin care este indusă o idee pozitivă legată de kilogramele în plus. Invocând această expresie, unii bunici sau părinți le oferă copiilor lor mai multă mâncare decât e necesar și, uneori, de o calitate îndoielnică, pregătind terenul pentru instalarea obezității ce va veni, apoi, la pachet, la maturitate, cu diverse afecțiuni metabolice.

În prezent, în România, prea mulți copii și tineri sunt supraponderali sau obezi. Pe grupe de vârstă școlară, statisticile arată că, la categoria 7-9 ani, 32% dintre băieţi şi 28% dintre fete au probleme cu greutatea. În categoria 11-15 ani, 22 din 100 de băieţi și 14 fete din 100 se confruntă, la rândul lor, cu excesul de greutate.

Experții vorbesc de o epidemie de obezitate, după cum a afirmat, la Radio România, și doctor Sandra Alexiu, preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov: „Este un trend internaţional şi se datorează, evident, mai multor factori. Pe de o parte, cred că cel mai important e de spus că din cei mai importanţi factori fac parte obiceiurile din casă. Să nu uităm că în familie se mănâncă, în general, la masă şi cumva reţetele şi obişnuinţele se perpetuează din generaţie în generaţie. Deci, cine a apucat să gătească într-un fel şi să înveţe să gătească într-un fel, aşa va găti şi va arăta mai departe celor care urmează. Asta, o dată. Pe de altă parte, sigur, nu putem să neglijăm nici componenta genetică. Dar faptul că obiceiurile proaste se învaţă din copilărie vine şi din nişte chestiuni culturale.”

De ce sucul nu lipsește din casă? De ce mama sau tata cumpără dulciuri zilnic? De ce au un dulăpior cu „bunătăți”? De ce le oferă copiilor pateuri, covrigi sau îi îndoapă cu meniuri de la fast-food? Nu au timp să facă o omletă, dar le dau cereale cu lapte sau pâine cu gem de la prima oră a dimineții? Au idee părinții ce alimente au copiii lor în ghiozdan? Știu ce își cumpără de la chioșcul de lângă școală? De ce bunicii, când vin în vizită, le aduc copiilor în dar cu precădere dulciuri?

Dacă unii copii sunt obezi, este în principal vina adulților, cei mici fiind oglinda educației pe care o primesc – spun cunoscătorii. Cu timpul, neștiința sau indiferența adulților se poate, însă, transforma în boală curată pentru copiii lor, după cum detaliază doctor Sandra Alexiu:

„Evident că toată lumea ştie că există o legătură între obezitate şi riscul cardiovascular. Asta e, deja, dovedit! Sigur că aceşti copii vor începe să aibă devreme probleme de circulaţie, vor avea probleme de dureri de oase şi probabil că cel mai important impact este cel asupra sistemului cardiovascular. Şi e de aşteptat ca la generaţiile de acum, la care gradul de obezitate este înalt, să ne aşteptăm la evenimente cardiovasculare mult mai devreme. Aici mă refer la infarct, care este lucrul, probabil, cel mai cunoscut şi cel mai grav la un pacient care supravieţuieşte şi care poate să apară. Deja, vârsta a coborât foarte mult, sunt multe infarcturi la tineri, vor apărea şi la copii din ce în ce mai des, tocmai din cauza acestui fragel.”

Ce au de făcut, deci, adulții? De pildă, să le reducă copiilor aportul de pâine, cartofi, orez și cereale. Să nu mai cumpere sucuri ori fresh-uri din fructe. Să elimine din casă orice sursă de zahăr și să revină la obiceiul de acum mai bine de 30-40 de ani, când se mergea la cofetărie doar o dată pe săptămână, sâmbăta sau duminica. Nu în ultimul rând, să le ofere mâncare gătită în casă. Trebuie, însă, în egală măsură, ca aceste obiceiuri alimentare să nu fie percepute de copii drept o pedeapsă, după cum întărește Sandra Alexiu, preşedintele Asociaţiei Medicilor de Familie Bucureşti-Ilfov:

„Părinţii greşesc, în primul rând, pentru că nu ţin cont că la o persoană în creştere, la un copil, trebuie să ai grijă să-i asiguri o alimentaţie sănătoasă, nu numai ca să crească aşa cum trebuie şi să aibă tot ce are nevoie, toate ingredientele care să-l ajute să se dezvolte armonios, dar îi dezvolţi şi modul în care va gândi şi va aplica în viaţa lui personală, ulterior, tot ce înseamnă principii de alimentaţie. E foarte greu să pui un copil la dietă. Foarte, foarte greu.

Un adult se descurcă mai bine în momentul în care trebuie să aibă o dietă restrictivă. Un copil căruia trebuie să îi spui: n-ai voie aia, îi refuzi absolut toate lucrurile care au ajuns să-i placă, în condiţiile în care restul familiei mănâncă cumva greşit, e foarte greu să ţii pasul cu asta. Copiii trebuie să facă mai mult sport, să iasă mai mult în aer, să se mişte mai mult, să fie lăsaţi un pic mai mult să zburde, chiar dacă se mai rănesc, se mai murdăresc. E mult mai sănătos, decât să aibă tot felul de restricţii şi diete, astfel încât să se uite cu jind la alţii sau ajung să ia din alte părţi, să îşi facă provizii din alte părţi sau să ia de la alţii.”

Specialișii mai spun că un copil nu trebuie îndopat – va spune singur când s-a săturat. Trebuie lăsat să mănânce în ritmul lui, nu trebuie grăbit să termine ce are în farfurie. O alimentație completă nu înseamnă să mănânce la o singură masă și cereale, și carne, și pește, și ouă, și lactate, și legume, și fructe… ci din toate, dar pe tot parcursul zilei. De asemenea, îi trebuie alimente adecvate vârstei. Părinții mai sunt invitați să nu uite de puterea exemplului – degeaba încearcă să-l forțeze să mănânce legume, dacă nici ei nu se ating de ele. În fine, să țină cont de sfaturile medicilor.