Luna europeană a creierului
În Uniunea Europeană, costul tratării bolnavilor cu probleme ce au legătură cu creierul a ajuns deja la 1,5 milioane de euro la fiecare minut.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Ana-Maria Cononovici, 11.06.2013, 09:55
În Uniunea Europeană, costul tratării bolnavilor cu probleme ce au legătură cu creierul a ajuns deja la 1,5 milioane de euro la fiecare minut. Astfel, luna mai a acestui an a fost declarată Luna europeană a creierului”, concentrând mai multe evenimente de profil.
La începutul iniţiativei Luna europeană a creierului”, Comisia Europeană a alocat fonduri de aproximativ 150 de milioane de euro pentru 20 de noi proiecte internaţionale de cercetare în domeniul cerebral. Acestea ridică totalul investiţiilor UE în cercetarea în domeniul cerebral la peste 1,9 de miliarde de euro, începând din 2007. Cele 20 de proiecte incluse pe lista pentru finanţare din partea UE ar trebui să livreze cunoştinţe noi şi inovaţii în domenii-cheie precum traumatismele cerebrale, tulburările psihice, durere, epilepsie şi tulburările pediatrice de comportament. Deşi proiectele nu pot fi menţionate înainte de încheierea acordurilor de finanţare nerambursabilă, acestea ar trebui să înceapă în această vară. Scopul acestor proiecte este de a stimula inovarea şi soluţiile pentru viaţa de zi cu zi.
De ce s-a ajuns la concluzia că trebuie crescute investiţiile în acest sector? Aflăm despre creşterea numărului de bolnavi afectaţi de probleme ce au legătură cu creierul, de la Iustin Ionescu, medic primar neurolog: “Printre cele mai frecvente boli ale sistemului nervos central, în special ale creierului, semnalăm în primul rând bolile vasculare care sunt în creştere, în majoritatea ţărilor. În cadrul bolilor vasculare, întâlnim accidentul vascular cerebral, o altă categorie de boli şi ele în creştere, sunt bolile degenerative, numite în general demenţe de tip Alzheimer. Există o creştere a acestor boli legată de mulţi factori de risc. Din cadrul factorilor de risc se pot semnala cam patru mari grupuri de afecţiuni, numite şi “cei patru cavaleri ai Apocalipsei”: diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, colesterolul şi fumatul. Un alt factor ce contribuie la creşterea numerică a cazurilor este speranţa de viaţă, care este tot mai mare, astfel că problemele cerebrale apar şi pe fondul unei îmbătrâniri a celulei nervoase, cât şi a patului vascular.”
Cercetările arată că aproximativ 165 de milioane de europeni sunt susceptibili să sufere de boli legate într-o anumită formă de creier pe parcursul vieţii. Găsirea unor modalităţi mai bune de prevenire şi tratare a afecţiunilor cerebrale a devenit, prin urmare, o chestiune urgentă.
Deşi la capitolul cercetare, România e în pas cu performanţele internaţionale, situaţia incidenţei mari a bolilor datorate problemelor creierului este departe de a fi rezolvată. Revine cu detalii Iustin Ionescu, medic primar neurolog: “Ce ar trebui făcut: în primul rând ar trebui făcută prevenţia, prin educaţie medicală, prin cunoaşterea factorilor de risc, prin investigaţii de rutină, care ar trebui să fie periodice, care necesită implicarea statului, atât din punct de vedere administrativ, cât şi, cel mai important, financiar. Medicina este scumpă: aparatura este extraordinar de scumpă şi, în ţări avansate, se foloseşte cam 10-12% din PIB, în timp ce la noi în ţară, nu reprezintă decât aproximativ 4% din PIB. În această privinţă, efortul trebuie să fie mixt, din partea populaţiei care trebuie să cunoască aceşti factori de risc şi din partea statului care să asigure posibilitatea de a accesa aceste investigaţii pentru a preveni. Pentru că odată ce s-a produs accidentul, în special cel vascular cerebral, statul va cheltui mult mai mult, prin handicapul pe care îl vor avea aceşti bolnavi, datorită acestei neimplicări generale.”
Sănătatea se află între cele opt recomandări specifice de ţară pentru România în 2013. Comisia Europeană observă că: “sunt dezechilibre majore în sistemul de sănătate din România în special din cauza utilizării ineficiente a resurselor şi a proastei gestionări.”
României i se recomandă să facă eforturi suplimentare pentru a mări raportul costuri-eficienţă din sistem, prin reducerea spitalizării excesive şi prin îmbunătăţirea serviciilor de tratement ambulatoriu.
