Opţiuni feminine contemporane

Teoretic, o sarcină ar trebui să apară atunci când este dorită şi când părinţii sunt suficienţi de maturi pentru a se dedica creşterii unui copil.

Christine Leșcu, 09.11.2016, 10:50

Teoretic, o sarcină ar trebui să apară atunci când
este dorită şi când părinţii sunt suficienţi de maturi pentru a se dedica creşterii
unui copil. În practică, lucrurile stau altfel: în 2012, o statistică UNICEF
arăta că în România, existau cele mai multe mame minore din Europa. În plus, un studiu realizat de Institutul Naţional de Statistică
în perioada ianuarie 2012 – martie 2013, demonstra că dintr-un număr de 12.073
de gravide cu vârste între 15 şi 19 ani, 7.547 au ales să întrerupă sarcina.
Oricum, în ultimii ani, rata avorturilor din România este în continuă creştere,
după cum atrag atenţii şi medicii specialişti. Doctoriţa Monica Cârstoiu, medic
obstetrician la Spitalul Universitar din Bucureşti: Conform studiilor UNICEF, România a ocupat primul
loc din Europa la numărul de naşteri în rândul minorelor. În medie, sunt 8500
de astfel de naşteri pe an. Interesul nostru este ca avortul să nu mai rămână
cea mai utilizată metodă de contracepţie pentru că teoretic, există
posibilitatea de a a preveni o sarcină nedorită. Datele Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii (OMS) au arătat că România are cea mai mare rată a avorturilor din
Europa: 480 de avorturi la 1000 de născuţi-vii.

Potrivit doctoriţei Cârstoiu şi colegilor ei de
breaslă: Statisticile alarmante sunt confirmate de reticenţa femeilor din
România de a merge periodic la ginecolog. Cauza principală a acestui dezinteres
este lipsa educaţiei sexuale cu privire la importanţa controlului ginecologic.
Nu doar educaţia cu privire la sănătatea reproducerii lipseşte, ci şi
cunoştinţele cu privire la alegerile pe care o femeie modernă le poate face în
legătură cu propriul ei corp, consideră reprezentanţi ai societăţii civile.
Daniela Drăghici lucrează ca specialistă în advocacy pentru educaţie şi
informare sexuală în cadrul Societăţii de Analize Feministe ANA: Există
o mare problemă în următoarea privinţă: metoda şi capacitatea de a le informa
pe femeile tinere, şi nu numai, despre dreptul lor la o alegere în cunoştinţă
de cauză referitoare la sănătatea reproducerii. În 2003, statul român stătea destul de bine la acest
capitol pentru că se făcuse un protocol de colaborare între ministerele
sănătăţii, educaţiei şi tineretului şi guvernul României. Protocolul prevedea
începerea unor cursuri privind sexualitatea încă din clasa a doua. Aceste
cursuri urmau să fie predate de profesori pregătiţi special pentru acest
domeniu. Aceste iniţiative nu au fost aplicate, mai ales că fundaţiile
americane care puseseră fonduri la dispoziţie pentru acest lucru şi-au retras
finanţările, odată cu aderarea României la UE.

În cadrul acestui program, desfiinţat acum,
se elaborase chiar un manual de educaţie sexuală care fusese aprobat de toate
ministerele implicate în acel protocol. Manualul fusese redactat pe baza unei
programe elaborate prin colaborarea cu organizaţii non-guvernamentale
specializate. Totul fusese gândit pentru ca orele de educaţie pentru sănătatea
în familie – conform titulaturii oficiale – să se desfăşoare ţinând cont şi de
sensibilităţile celor implicaţi, consideră Daniela Drăghici: Dacă
lucrurile ar fi continuat încet, încet, totul s-ar fi petrecut gradat pentru ca
nici părinţii, nici copiii să nu se sperie. În plus, ar fi trebuit să se
folosească foarte bine reţeaua de medici de planificare familială. Tot prin
finanţare externă au fost pregătiţi medici generalişti pentru a deveni medici
de planificare familială. Ei sunt tobă de carte, dar din păcate nu sunt
folosiţi.

Printre aceşti medici se află şi doctoriţa Iuliana
Balteş, directoarea adjunctă al unui complex medical unde se află şi un cabinet
de planificare familială, unul dintre puţinele funcţionale rămase, finanţat de
către Primăria sectorului 1. Cu ea am stat de vorbă despre consecinţele lipsei
de informaţii privind sănătatea reproducerii: Acum câţiva ani
aveam pus la punct un întreg program de planificare familială şi lucrurile
mergeau foarte bine, scăzând chiar rata avorturilor. Din nefericire acum ne
confruntăm iar cu o creştere a numărului de avorturi şi a numărului de sarcini
nedorite la adolescente. Un program naţional bine structurat de planificare
familială ar costa mult mai puţin decât tratarea tuturor consecinţelor legate
fie de o sarcină nedorită, fie de un avort.

Potrivit doctoriţei Iuliana Balteş, la începutul
planificării familiale în România existau aproape 240 de cabinete de
planificare familială în ţară. Numărul a scăzut, însă, timp, iar azi, în
Bucureşti, au rămas doar vreo 4-5. Dar
nici aici nu vin foarte multe femei, aflăm de la Iuliana Balteş. De ce? Pentru că nu au de unde să obţină informaţia corectă. De obicei
se informează una pe alta şi aşa ajung la cabinet. În al doilea rând, prin acel
program naţional încheiat acum câţiva ani, aveam posibilitatea de a distribui
gratuit anumite tipuri de contraceptive în primul rând pentru elevi şi
studenţi, grup care se afla în risc prin imposibilitatea financiară de a-şi
procura contraceptive eficient. Din păcate, guvernul a uitat de acel program,
iar acum nu mai putem ajuta pe nimeni prin distribuirea gratuită de
contraceptive. Atunci când nu am mai putut distribui aceste
contraceptive gratuite adresabilitatea femeilor a scăzut. În mod uimitor, două
treimi din femeile care se adresau cabinetului de planificare familială erau de
la ţară. Erau utilizatoare consecvente, corecte şi aveam un număr foarte mare
de femei care veneau la cabinet, fiindcă puteam să le oferim ceva gratuit.

Prin urmare, specialiştii recomandă reluarea colaborării dintre
autorităţile statului, minister şi organizaţii non-guvernamentale în vederea
reluării programelor de informare cu privire la sănătate reproducerii.