România și noii veniți: punți culturale într-o societate în schimbare

Anul 2025 a fost al treilea consecutiv în care România a înregistrat mai mulți emigranți decât imigranți.

Iulia Hau, 03.12.2025, 15:30

Anul 2025 a fost al treilea consecutiv în care România a înregistrat mai mulți emigranți decât imigranți. Cercetătorul Anatolie Coșciug susține că această schimbare se datorează unui cumul de factori, printre care nevoile pieței muncii, percepțiile și atitudinile sociale față de migranți și politicile naționale și europene de migrație. În același timp, conform unui studiu recent publicat de Consiliul Economic și Social, recrutorii susțin că majoritatea companiilor care au angajat lucrători străini au înregistrat o creștere a cifrei de afaceri, o productivitate sporită și o performanță financiară superioară.

Aceste schimbări se reflectă și în plan social. În capitală, de exemplu, tot mai mulți antreprenori diversifică străzile orașului cu arome și culori noi prin restaurantele și fast-food-urile cu specific african și asiatic, prin magazinele alimentare cu produse exotice, baruri și frizerii. Cu toate acestea, distanța dintre ei și noi rămâne considerabilă.

Anul acesta, lucrători culturali, organizații și ONG-uri sprijinite de Administrația Fondului Cultural Național au lansat primele proiecte culturale și comunitare menite să aducă laolaltă străinii și societatea gazdă. Centrul de Resurse Juridice (CRJ), activ din 1999, este unul dintre inițiatori. În ultimele luni, prin cercetare, grupuri de lucru și spectacole de teatru, au fost prezentate poveștile noilor veniți, contribuind la construirea unui mediu social care să le înțeleagă și să le respecte experiențele complexe de viață și migrație.
Georgiana Bădescu, coordonatoarea proiectului, și-a dedicat ultimul an pentru a înțelege nevoile și dificultățile cu care se confruntă migranții în România și pentru a identifica modalități inovatoare prin care aceștia își pot spune poveștile.

„Am simțit o lipsă de reprezentare a poveștilor de viață în spațiul public, în sensul că cetățeanul de rând, român, cunoștea soiul acesta de alteritate, de străini, prin intermediul știrilor, prin intermediul presei și indirect. Și nu simțeam că există neapărat povești autentice sau vocea lor autentică în spațiu public. Mi se părea că sunt pasibili de discriminare, atât din partea statului, cât și din partea populației, care poate este speriată de ceva nou. Și cred că simțeam nevoia să existe niște contururi, măcar în fază inițială, să vedem puțin calitativ unde se simt ei, unde se situează ei și simțeam nevoia ca, din ce vom cerceta, să existe și ceva pus pe agenda publică. Și de acolo au venit ideea de cercetare din care să iasă spectacol, carte de copii și documentar.”

Prin studiul „O zi din viața unui muncitor migrant”, autoarele au analizat percepțiile migranților asupra sistemului legislativ românesc, precum și modul în care aceștia resimt relația cu cetățenii români și cu familiile lor de acasă. Cercetarea a scos în evidență un contrast puternic între cadrul legal românesc, clar și robust, cu prevederi elaborate, și realitatea cu care se confruntă migranții. Pe baza problemelor identificate în interviuri, regizoarea și actrița Crista Bilciu a creat un spectacol cultural imersiv, desfășurat chiar în incinta organizației.

„Am avut 10 reprezentații în 3 zile. Fiecare reprezentație a avut în jur de 15-20 de participanți. Ce-am încercat cu spectacolul a fost să punem fiecare cetățean să treacă prin etapele de viață pe care muncitorii non-UE le-au delimitat în cadrul interviurilor din cercetare. Erau 10 puncte active, începând cu interviul pentru viză, unde le-am pus întrebări pe care migranții mi le-au spus în cadrul cercetării. Una dintre ele, pe care mi-o amintesc, era a unui muncitor migrant care își lua aviz de muncă pentru construcții și pe care intervievatorul l-a pus să-și arăte mâinile ca să vadă dacă are mâini muncite. Și atunci spectatorul român trecea prin aceste etape: interviul de viză, patronul, apoi le dădeam genți de delivery și o hartă cu care trebuia să descurce prin toată casa, unde era întuneric și beneficiau doar de o lanternă UV, cu care puteau descoperi mesaje ascunse pe pereți care erau mărturiile migranților. Mai apoi la doctor, unde am încercat să portretizăm cumva o situație pe care am întâlnit-o cu un migrant și anume aceea de a vizita doctorul și a afla că, de fapt, angajatorul nu ți-a plătit niciodată taxele și nu ești asigurat. O cameră a singurătății, în care puteau să asculte un mesaj vocal în bangla și în română, trimis de unul dintre muncitori către mama lui”.

Georgiana Bădescu susține că, după fiecare reprezentație, participanții au rămas afară din incintă, pentru a discuta, a dezbate, surprinși de o realitate pe care nu și-o imaginau. După spectacol, CRJ a realizat o carte de copii, inspirată de povestea unui livrator de mâncare care poartă cu el în permanență o cameră video pentru a-și putea vedea copilul de acasă, în vârstă de doi ani.

Reprezentanta CRJ este de părere că punțile culturale create cu comunitățile de migranți ar trebui să reprezinte în continuare o prioritate pentru Administraţia Fondului Cultural Naţional și pentru alți finanțatori. În opinia ei, cultura este cea mai sigură metodă pentru a reduce nivelul de discriminare, a crește nivelul de conștientizare și de relaționare între comunități. Cultura și arta, susține specialista, este o metodă extraordinară de a aduce oamenii împreună.