Teatrul şi terapia anti-depresie

Boală psihică veche de când lumea, se pare că depresia e mult mai răspândită în prezent, probabil din cauza provocărilor variate ale societăţii moderne.

Christine Leșcu, 19.12.2018, 14:23

Perioadă plină de veselie şi lipsită de griji pentru mulţi dintre noi, sărbătorile de iarnă reprezintă, totuşi, pentru alţii un prilej de adâncire în depresie. Boală psihică veche de când lumea, se pare că depresia e mult mai răspândită în prezent, probabil din cauza provocărilor variate ale societăţii moderne. Situaţia este gravă, căci, conform OMS, depresia este principala cauză de dizabilitate la nivel mondial, afectând unul din şase oameni. Iar în România, doar în 2015, se înregistraseră un milion de cazuri de depresie. Cum statistici mai recente nu se cunosc, ne putem doar închipui incidenţa ei.

Totuşi, după ce mulţi ani, românii au fost destul de reticenţi în a vorbi deschis despre ea şi în a căuta tratament, de ceva vreme situaţia pare să se fi schimbat, ne spune psihologul Flori-Ana Buzilă: Există o reticență, dar în același timp eu am observat, inclusiv în rândul pacienților mei de la cabinet, că a început să fie mai acceptată, din punct de vedere social, figura psihologului. Oamenii par, mai degrabă, deschiși către psihiatru, dar, și în acest caz, e vorba de o lipsă de înțelegere, căci mulți consideră că doar cei nebuni” apelează la psihiatru. Dar se poate întâmpla să avem un dezechilibru la nivelul creierului care să ne scoată din funcționarea normală. A urma un tratament medicamentos adecvat e șansa noastră de a reveni la normal. Altfel putem căra în spate o boală perfect vindecabilă, dar care se va înrăutăți dacă nu e tratată, iar calitatea vieții noastre va scădea.

Cum simptomatologia depresiei poate fi uşor confundată cu cea a altor stări precum tristeţea, recursul la medic este cu atât mai necesar pentru un diagnostic exact. Totuşi, de multe ori, chiar cei afectaţi de depresie nu conştientizează clar ce li se întâmplă. Ei resimt doar o perioadă prelungită – de peste două săptămâni – de oboseală, lipsă de energie şi concentrare, plus dereglări ale somnului sau ale poftei de mâncare. Flori-Ana Buzilă: Aceste simptome se pot întinde pe două luni de zile. Când se ajunge în punctul ăsta, e nevoie să ne responsabilizăm în interesul nostru, să cerem măcar o evaluare – pentru a vedea dacă suntem afectați de depresie – sau să intervenim pentru cineva drag nouă care intră într-o stare alterată de funcționare. Alte simptome sunt dificultatea concentrării și luării unor decizii care altădată erau simplu de luat. Sentimentul ăsta de lipsă de valoare proprie sau personală, autodiscreditarea și sentimentul pronunțat de vinovăție (mă simt vinovat din orice). Totul poate merge până la gânduri legate de moarte sau de suicid, în ideea că astfel scap de probleme. Aici e nevoie de intervenție de specialitate, căci e clar că singur nu te poți vindeca.

Pentru a-i ajuta pe cei afectaţi de depresie să înţeleagă mai bine ce li se întâmplă, dar mai ales, pentru ca cei sănătoşi să empatizeze mai bine cu cei suferinzi, teatrul poate veni în ajutor. Inspirată de experimentul Pisica lui Schrodinger, realizat de fizicianul Erwin Schrödinger pentru a demonstra paradoxurile mecanicii cuantice, Alexa Băcanu a scris un text dramaturgic cu acelaşi titlu, regizat de Alexandru Berceanu şi montat la unteatru. O pisică, împreună cu un flacon cu otravă închis, e închisă într-o cutie. Dacă se detectează o radiație în cutie, atunci flaconul va fi spart, eliberând otrava care va ucide pisica, în timp ce mecanica cuantică sugerează că pisica ar fi concomitent vie și moartă.

Totuși, când ne uităm în cutie, vedem pisica ori vie, ori moartă. Alexa Băcanu despre paradoxurile propriului text: Eu, această anecdotă a lui Schrodinger, am folosit-o ca o metaforă: ești și viu, și mort atunci când ești afectat de depresie sau de anxietate. Am încercat să facem ceva în ideea de a le aduce puțin sub reflector. Am fost chiar un pic terapeutic și pentru artiștii implicați în proiect, să aprofundeze subiectele astea.

În România, partea de sănătate mintală se neglijează mai mult ca în alte țări, consideră Alexa Băcanu. Iar acest fapt a fost evident şi în timpul discuţiilor din cadrul focus grupurilor folosite în faza de documentare. De aceea, o piesă de teatru poate aduc sub reflector nu doar o problematică neglijată, dar şi suferinţele prin care trec cei de lângă tine şi poate chiar tu, fără să fii lămurit asupra lor. De aceea, Pisica lui Schrodinger” este şi o invitaţie la empatie: Uneori, persoanele sănătoase au tendința să minimalizeze suferința celorlalți, dacă ea nu se vede. Depresia și anxietatea nu sunt suferințe evidente. Au și simptome fizice, dar nu întotdeauna. Da, spectacolul este și un apel la empatie. Sperăm că a funcționat. De asemenea, pentru persoanele care trec sau au trecut prin asta, mi se pare foarte util să înțeleagă că nu sunt singuri și că depresia nu e un capăt de lume, deși mulți cred asta. Adevărul este că situația se poate îmbunătăți, cu condiția să ceri ajutor.

Iar invitaţia se pare că a dat roadele scontate. Alexa Băcanu despre reacţiile spectatorilor: Eu m-am bucurat să văd că se și râde la spectacol. N-am vrut să-i facem depresivi pe spectatori, chiar dacă vorbim despre depresie. Am vrut ca spectacolul să aibă cât mai mult umor. Mai multe persoane cu care am vorbit după spectacol mi-au zis că, în principiu, s-au regăsit în ce au văzut. Sunt experiențe prin care oamenii au senzația că trec doar ei și, de aceea, le e rușine să vorbească despre asta sau să ceară ajutor. De aceea, la spectacol, mulți au fost poate ușurați să vadă că și alții trec prin așa ceva, dar mai ales că există tratament pentru toate lucrurile astea.

Teatrul, evident, nu poate ţine loc de tratament, dar ajută la cunoaştere şi auto-cunoaştere, ne spune şi psihologul Flori-Ana Buzilă: Referindu-ne concret la teatru, valoarea pe care eu o văd în actul teatral legat de depresie constă în creșterea conștientizării acestei probleme. Dacă văd o piesă în care personajele au niște manifestări și spun niște lucruri care-mi sunt foarte cunoscute, ajung să mă identific cu ele. Iar dacă știu că acele personaje suferă de depresie sau simptome depresive, atunci înțeleg că și cu mine se întâmplă același lucru, nu de ieri sau de azi. De aceea, teatrul ca instrument de sensibilizare și informare are utilitatea sa, dar nu tratează boala. Trebuie să mă responsabilizez și să văd care este formula de tratament potrivită pentru mine.