De la transport, la mobilitate

Traficul zilnic a devenit o sursă constantă de stres și poluare, însă rezolvarea acestei probleme nu ține doar de lărgirea străzilor, ci de o schimbare profundă de mentalitate: trecerea de la conceptul de „transport” la cel de „mobilitate”. Aceasta contribuie semnificativ la protecția mediului. Oana Turturică, președinta asociației Hai cu Bicla, descrie această nouă paradigmă bazată pe egalitate și echitate între toți participanții la trafic, indiferent dacă aceștia se află în spatele volanului, la ghidonul unei biciclete sau merg pe jos.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Lică Manolache, 30.10.2026, 16:07

Traficul zilnic a devenit o sursă constantă de stres și poluare, însă rezolvarea acestei probleme nu ține doar de lărgirea străzilor, ci de o schimbare profundă de mentalitate: trecerea de la conceptul de „transport” la cel de „mobilitate”. Aceasta contribuie semnificativ la protecția mediului. Oana Turturică, președintă a asociației „Hai cu Bicla”, descrie această nouă paradigmă:

„Aceste concepte reprezintă deja o normalitate în statele din Vest. Trecerea de la transport la mobilitate înseamnă asigurarea egalității și echității între toți participanții la trafic. Indiferent dacă ne aflăm la volan, pe bicicletă, pe jos sau într-un scaun rulant, avem cu toții drepturi și obligații. Strada este un spațiu comun care trebuie să ne integreze pe toți, fără obstacole și conflicte. Când aceste măsuri vor fi aplicate pe scară largă, vom observa o scădere a poluării aerului și a celei fonice, precum și o îmbunătățire a stării de sănătate și a calității vieții.”

Pentru asociația „Hai cu Bicla”, transformarea bicicletei dintr-o pasiune într-o temă de politică publică este o misiune asumată încă din anul 2013. De la primele stații autonome de service velo instalate în București în 2016, până la inițierea „Legii Bicicletei” și dezvoltarea de parteneriate active pentru siguranță rutieră, asociația a luptat constant pentru o infrastructură corectă. Despre cum a început această inițiativă, ne povestește Oana Turturică:

„Ideea înființării asociației a fost, inițial, o formă de protest. La vremea respectivă, primarul de atunci a afirmat că bicicliștii nu există în București. Astfel, am decis să dovedim că existăm și că, mai mult, avem nevoie de o infrastructură sigură și funcțională. Deși acum 13 ani, când ne-am început activitatea, nu existau legi și normative clare, în prezent acestea există, dar constatăm că deplasarea cu bicicleta a devenit tot mai periculoasă. Au apărut chiar și interdicții pentru bicicliști. Cu alte cuvinte, suntem mai degrabă forțați să nu utilizăm bicicleta.”

Riscurile din trafic sunt reale: doar anul acesta, până la finalul lunii august, în București au avut loc 24 de accidente în care au fost implicați bicicliști. În cadrul campaniei „Scoatem nervii din trafic”, derulată de „Hai cu Bicla”, s-a discutat despre necesitatea unor străzi care să ierte greșelile. Această viziune de siguranță este deja o realitate în alte țări, după cum explică Oana Turturică:

„În Oslo, s-a reușit eliminarea completă a accidentelor rutiere cu victime în rândul bicicliștilor. În Olanda și în țările scandinave, bicicliștii sunt respectați de automobiliști tocmai pentru că aceștia conștientizează că, datorită bicicletelor, aerul pe care îl respiră toți este mai curat. Un alt exemplu vine din Lituania, unde primăriile au creat funcția de «ofițer velo». Astfel, societatea civilă participă la deciziile de reconfigurare a străzilor, asigurându-se că infrastructura pentru biciclete este inclusă de la bun început.”

Pentru a aduce această normalitate și în capitală, a fost creat proiectul InfraVelo București. Asociația pune un accent deosebit pe siguranța copiilor prin concepte precum „străzile școlare”, aplicate deja la Sibiu sau Cugir. Totodată, se dorește implementarea zonelor de acumulare pentru biciclete la semafoare, dar și limitarea accesului dubelor și autoturismelor în parcuri, pentru a încuraja folosirea cargo-bicicletelor și a menține aceste spații ferite de poluare.

Oana Turturică: „Avem exemple de bune practici, deși, din păcate, sunt destul de puține. La Sibiu, de exemplu, există conceptul de «străzi școlare», pe care dorim să-l implementăm și în București. Alte inițiative și infrastructuri bune se găsesc la Reșița, Cluj și Bacău, iar în Ardeal se dezvoltă rute cicloturistice. Bucureștiul ar trebui să dea tonul, dar deocamdată suntem restanți. Sperăm ca prin proiectele noastre să accelerăm ritmul schimbărilor.”

Deși Bucureștiul are un Masterplan Velo aprobat de un an, rutele prevăzute în el riscă adesea să dispară din proiectele de infrastructură sau sunt implementate eronat, prin marcaje aplicate greșit. Mai multe aflăm de la Oana Turturică:

„Master Planul Velo București este un document viu care prevede o rețea de infrastructură pentru biciclete, atât pe străzile principale, cât și pe cele secundare. Spun că este «viu» deoarece rețeaua poate fi extinsă ori de câte ori o primărie reconfigurează o stradă sau un cartier. Este esențial ca acest plan să nu rămână doar pe hârtie. Trebuie să grăbim implementarea lui, astfel încât să încurajăm cât mai mulți oameni să renunțe la mașină în favoarea bicicletei și a transportului intermodal.”

Transformarea orașului necesită curajul de a impune o limită de 30 km/h pe străzile pe care se dorește siguranță, dar și decizia de a utiliza datele gratuite existente, care cartografiază peste 500.000 de kilometri pedalați de bucureșteni. Succesul implementării acestor măsuri depinde însă și de presiunea comunității. Primii pași pe care îi poate face cineva ne sunt explicați de Oana Turturică, președintă a asociației „Hai cu Bicla”:

„Primul pas este implicarea civică: să se adreseze primăriilor și decidenților politici pentru a cere infrastructură velo care să conecteze locuința de școală sau de locul de muncă. Al doilea pas este să descopere și să folosească transportul public. Ideal ar fi ca toți pasionații de mobilitate alternativă să se organizeze și să ceară administrației, cu o voce comună, implementarea infrastructurii necesare.”

Așadar, viitorul mobilității urbane nu presupune eliminarea mașinilor, ci integrarea armonioasă a tuturor mijloacelor de deplasare. Orașele sustenabile ale viitorului vor fi cele în care deciziile administrative încurajează opțiunile nepoluante, iar aerul curat și siguranța devin standarde garantate pentru toți cetățenii.