Plantele invazive, un pericol pentru biodiversitate
Un inamic tăcut, dar extrem de agresiv, câștigă teren în ecosistemele naturale ale României. Sub denumirea de „plante străine invazive” se ascunde o amenințare reală la adresa biodiversității autohtone, cu efecte economice și ecologice profunde.
Daniel Onea, 26.09.2025, 14:14
Un inamic tăcut, dar extrem de agresiv, câștigă teren în ecosistemele naturale ale României. Sub denumirea de „plante străine invazive” se ascunde o amenințare reală la adresa biodiversității autohtone, cu efecte economice și ecologice profunde. De la malurile râurilor din Munții Făgăraș și până în spațiile urbane, specii exotice, odată admirate pentru frumusețea lor, devin acum un factor de dezechilibru. Pentru a înțelege mai bine acest fenomen complex, am stat de vorbă cu biologul Oliviu Pop, de la Fundația Conservation Carpathia. Ce este, mai exact, o plantă invazivă? Nu este doar o floare adusă de pe un alt continent. Procesul este mult mai complex și este strâns legat de activitatea umană.
„O specie poate fi considerată străină atunci când ea nu aparține în mod natural unui continent, unei țări sau unei regiuni biogeografice și a fost introdusă acolo datorită activității omului. Fie în mod intenționat, cum sunt plantele care au fost inițial cultivate în grădini, fie în mod accidental, cum ar fi semințele unor plante aduse cu alte produse agricole. În momentul în care ele s-au naturalizat, deci au început să se înmulțească singure, să producă urmași fertili, unele dintre ele încep să iasă în natură, să invadeze suprafețe foarte mari și atunci ele se numesc plante străine invazive.”
Problema reală apare atunci când aceste specii, lipsite de prădătorii naturali din mediul lor de origine, încep să se înmulțească exploziv. Ele reușesc să acopere rapid suprafețe întinse de teren, sufocând și eliminând flora locală, care este esențială pentru echilibrul ecosistemului.
„Problema cu aceste plante este faptul că ele se înmulțesc foarte tare, reușesc să acopere într-un scurt timp suprafețe foarte mari de teren și elimină speciile native de importanță pentru biodiversitate, speciile de plante medicinale, speciile de plante furajere și așa mai departe. Deci, devin monodominante. Problema nu este că avem încă o floare, încă o plantă frumoasă în câmpurile și pădurile noastre, ci constă în faptul că aceste plante sunt atât de agresive, încât le elimină pe toate celelalte, inclusiv cu speciile de faună asociate.”
La nivel național, situația este îngrijorătoare. Au fost identificate peste 100 de astfel de specii cu potențial invaziv. În zona Munților Făgăraș, echipa fundației a identificat inițial șapte specii deosebit de periculoase, dar numărul lor este în continuă creștere. Una dintre cele mai agresive este, fără îndoială, troscotul mare japonez. Această plantă nu doar că elimină competiția, dar are o forță distructivă ieșită din comun, putând afecta inclusiv infrastructura.
„Ne-am concentrat asupra unei specii care este una dintre cele mai periculoase, troscotul mare japonez sau Reynoutria japonica, care ajunge să ocupe suprafețe foarte mari, să elimine toate speciile native, chiar să împiedice regenerarea pădurii de-a lungul râurilor. Are capacitatea inclusiv de a răsări prin asfalt, dacă se toarnă asfalt și nu sunt îndepărtate rădăcinile acestei plante, sau prin podeaua caselor, dacă se construiesc case și acolo a fost o zonă invadată. Deci afectează atât biodiversitatea, cât și valoarea economică a pajiștilor, pădurilor și chiar valoarea imobiliară a terenurilor.”
Lupta cu aceste specii este dificilă și de durată. Uniunea Europeană a emis o directivă care obligă statele membre să identifice și să controleze răspândirea acestor invadatori. La nivel local, organizații precum Conservation Carpathia implementează proiecte concrete. Managementul plantelor invazive a devenit o componentă esențială a activităților de reconstrucție ecologică a habitatelor degradate. La Rucăr, a avut loc un eveniment de informare și conștientizare, în care localnicii au putut vedea direct impactul troscotului japonez și au învățat cum pot contribui la controlul acestuia.
„Evenimentul pe care noi l-am organizat a fost o activitate demonstrativă, de informare și de conștientizare și de implicare a comunităților locale în managementul speciilor străine invazive. S-a desfășurat de-a lungul unui curs de râu, Râușorul, care era foarte invadat de această specie. Împreună cu colegii de la fundație, am demonstrat localnicilor care au participat, copiilor și unor reprezentanți ai presei, cum se poate ține sub control această specie prin tăierea ei regulată. De asemenea, le-am explicat și au putut să vadă, practic, pe teren, ce înseamnă o zonă invadată de troscotul mare japonez.”
Deși problema pare uneori copleșitoare, biologul Olivio Pop subliniază că fiecare persoană poate juca un rol crucial în limitarea acestui fenomen. Conștientizarea începe din propria grădină, iar un gest aparent mărunt, precum aruncarea responsabilă a resturilor vegetale, poate face o diferență enormă. Prevenția este cea mai eficientă metodă, deoarece odată ce o specie invazivă se stabilește pe o suprafață mare, eradicarea ei devine aproape imposibilă.
„În primul rând, oamenii ar trebui să se informeze. Localnicii ar trebui să nu mai cultive aceste specii de plante cu potențial invaziv în grădinile lor, pentru că acest troscot japonez inițial a fost o plantă frumoasă cultivată în grădini. Poate ajunge până la trei metri înălțime. Rădăcinile ajung până la 30 de metri. Iată de ce e atât de periculoasă! Și, în primul rând, atunci când se curăță grădinile, se aruncă resturile vegetale, acestea să nu fie aruncate pe marginile râurilor sau în natură. Pentru că aceasta este în primul rând sursa apariției acestor specii străine invazive în natură, în zona noastră de proiect. Localnicii au aruncat resturile din grădini, cu rădăcinile sau semințele acestor plante, pe marginea râurilor.”
Plantele invazive afectează profund ecosistemele. Acestea cauzează pierderi economice uriașe în agricultură și silvicultură și pot degrada ireversibil habitate întregi, afectând lanțurile trofice. Răspândirea lor accelerată prin comerț și turism a transformat acest fenomen într-o criză ecologică globală, dificil de gestionat.
