Cazul scoţian
Rezultatele referendumului din Scoţia privind ieşirea acesteia din Regatul Unit au confirmat sondajele de opinie care dădeau un avans unioniştilor.
Adaugă ca sursă preferată în Google
Corina Cristea, 03.10.2014, 10:35
Rezultatele referendumului din Scoţia privind ieşirea acesteia din Regatul Unit au confirmat sondajele de opinie care dădeau un avans unioniştilor. Scoţienii au ales să păstreze intactă Marea Britanie, Bruxellesul a răsuflat uşurat, iar preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, a ţinut să adauge că Marea Britanie este şi va rămâne un membru important al UE.
„Salut decizia poporului scoţian de a menţine unitatea Marii Britanii” – spunea Jose Manuel Barosso, preşedintele Comisiei Europene, în timp ce preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, a exprimat disponibilitatea angajării în continuare într-un dialog constructiv cu guvernul scoţian în domenii importante precum crearea de locuri de muncă şi creşterea economică, politică, energetică şi schimbări climatice. Subiecte sensibile, vocile unioniste ducând, de altfel, o campanie concentrată pe consecinţele economice ale separării şi avertizând asupra pierderii locurilor de muncă şi a influenţei în lume.
De cealaltă parte, separatiştii scoţieni spun că Marea Britanie este condusă de la Londra de o elită englezească, elită care în mare măsură refuză să ţină seama de interesele Scoţiei.
Pe de altă parte, în zonă ar rămâne prea puţin din veniturile obţinute din extragerea petrolului din Marea Nordului, petrol scoţian spun ei. Aceasta, dar şi ideea că scoţienii nu au niciun cuvânt de spus în problema prezenţei armelor nucleare în ţară, au provocat resentimente profunde în ultimii ani.
Analistul de politică externă Cristian Mititelu demontează o parte dintre aceste argumente: Nu există un motiv anume pentru ca populaţia scoţiană să fie mai nemulţumită astăzi din punct de vedere economic, pentru că marea dezindustrializare s-a produs în guvernarea doamnei Thatcher, de acum aproape 20 de ani, şi după aceea s-a restructurat economia scoţiană şi, în momentul de faţă, este pe un trend ascendent, aşa cum este şi economia Marii Britanii. Dacă vă uitaţi şi la PIB-ul pe cap de locuitor în Scoţia este mai mare, culmea, decât cel din Anglia. Deci, motivele economice sunt motive, din nou, de percepţie. Am impresia că trăiesc mai prost decât ceilalţi. Ei bine, nu e chiar aşa.”
Ce ar fi însemnat ieşirea Scoţiei? Cum s-ar fi descurcat UE sau NATO cu o entitate, devenită stat independent, care şi-ar fi reclamat apartenenţa? Liderii europeni au avertizat înaintea referendumului că dacă Scoţia va obţine independenţa, atunci ea ar trebui să treacă prin toată procedura de aderare la blocul comunitar în cazul în care ar fi dorit să facă parte în continuare din UE.
Cazul scoţian este cu atât mai interesant cu cât nu este singular în Europa. Thomas Friedrich, de la Asociaţia Internaţională a Presei, specialist în afaceri europene, într-un interviu acordat corespondentului Radio România la Bruxelles: Cazul scoţian nu este singurul în Europa în general şi în UE în particular. Avem cazul catalanilor care îşi revendică autonomia, avem o mişcare similară în nordul Italiei şi chiar şi aici în Belgia suntem martorii unor tendinţe de a împărţi această mică ţară. Lărgind perspectiva, aceste mişcări pot fi extrapolate şi la cazul Ucrainei. Cred că orice ţară de pe continentul european, vorbesc despre continentul nostru, nu doar din Uniunea Europeană care se fragmentează în mai multe părţi, va deveni mult mai slabă şi mai expusă pericolelor de tot felul decât era înainte să se scindeze. Aş sugera mai degrabă un model federal de tip german. Acest model ar putea fi o soluţie pentru Ucraina, adică o acordare de mai multe puteri administrative şi mai multă autonomie unor regiuni, dar păstrând unită întreaga naţiune.”
În cazul în care scoţienii ar fi optat pentru independenţă, Uniunea, care a rezistat timp de 300 de ani şi din care mai fac parte Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord, s-ar fi schimbat în mod dramatic, Regatul Unit pierzând 5 din cele 60 de milioane de cetăţeni ai săi.
În Parlamentul de la Budapesta, deputatul partidului de guvernământ FIDESZ, Zsolt Németh, a apreciat că referendumul a dovedit faptul că autonomia nu este un factor destabilizator, iar în urma referendumului, nu britanicii au câştigat în faţa scoţienilor, ci ideea autonomiei. Jurnalistul Istvan Pataki, specialist în probleme de politică externă la cotidianul „Magyar Nemzet”, consideră, pe de altă parte, că nu se poate face o paralelă între referendumul din Scoţia şi aspiraţiile la autonomie ale maghiarilor din România: Cea mai mare diferenţă dintre situaţia din Scoţia şi cea din Ţinutul Secuiesc este aceea că în România este vorba despre aspiraţii la autonomie, pe când Scoţia dispune de o foarte puternică autonomie de foarte mulţi ani şi acolo s-ar fi hotărât acum în privinţa independenţei. De ce în acest sens nu există o paralelă? În Europa funcţionează autonomie în mai multe ţări, iar fiecare stat decide singur sub ce formă şi cum acordă autonomie minorităţilor care trăiesc acolo sau celor care solicită aceast lucru.”
La Bucureşti, şeful diplomaţiei române, Titus Corlăţean, a salutat rezultatul referendumului şi a apreciat că Marea Britanie, cu Scoţia ca parte integrantă, reprezintă un partener strategic al României la nivel bilateral, precum şi la nivelul UE şi NATO.
