Dreptul forţei şi forţa dreptului

Într-o perioadă de maximă volatilitate în relațiile internaționale, se vorbește tot mai mult despre o resetare a ordinii mondiale. Trăim o epocă în care asistăm la năruirea unor piloni pe care era construită ordinea globală, susțin mai mulţi experţi.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Cristea, 21.03.2025, 14:14

Într-o perioadă de maximă volatilitate în relațiile internaționale, se vorbește tot mai mult despre o resetare a ordinii mondiale. Trăim o epocă în care asistăm la năruirea unor piloni pe care era construită ordinea globală, susțin mai mulţi experţi. Ce rol joacă, în această ecuație, impredictibilitatea administrației Donald Trump, manifestată încă din primele zile ale noului mandat?

Taxele vamale majorate impuse pentru Canada, Mexic, China, dar și pentru UE, ideea avansată privind anexarea Groenlandei, sugestia de a transforma Gaza în Riviera Orientului Mijlociu, retragerea SUA din OMS și din Acordul pentru climă de la Paris, poziționarea neașteptată a lui Donald Trump față de Volodimir Zelenski și Vladimir Putin – toate sunt decizii cu impact major la nivel global, care au creat senzația că lucrurile așa cum le știam nu mai există. Pentru relațiile internaționale, această impredictibilitate înseamnă o resetare a ceea ce s-a tot numit ordinea mondială, consideră profesorul universitar Andrei Ţăranu:

“Sigur, conceptul de ordine mondială este un concept mai degrabă negativ. Noua ordine mondială nu a fost de bun augur nici înainte, nici după cel de-al Doilea Război Mondial. Şi asta înseamnă că, de fapt, se trece, din punctul meu de vedere, de la un model cu care eram obişnuiţi în ultimii 30-35 de ani, adică de la un model cu un singur hegemon, cu SUA, la ceea ce se numeşte o lume multipolară. Şi, pentru prima dată, Statele Unite acceptă această multipolaritate.

Tocmai pentru că, iată, deşi din punctul meu de vedere nu ar avea niciun fel de motiv, nici militar, nici economic, acceptă Federaţia Rusă ca un partener egal de dialog şi, în egală măsură, construieşte o ţintă – China, care devine noul Maverick, noul rebel mondial. Avem, deci, un dezechilibru în acest model de ordine mondială. (…) Acum suntem, iată, într-o perioadă de tranziţie de la unipolaritate la multipolaritate, fără să trecem prin bipolaritate, şi noii actori sunt împărţiţi în zone mult mai largi.”

“Războiul ruso-ucrainean conduce tăcut la o resetare a ordinii mondiale, unde SUA şi China vor juca rolul de actori principali într-un nou status quo cu tensiuni şi probleme geopolitice ce amintesc de perioada Războiului Rece”, scria Bloomberg în februarie 2023, la împlinirea unui an de la invazia rusă în Ucraina. Și adăuga:

“Dacă situaţia geopolitică care se conturează pare cunoscută este pentru că ordinea mondială ce se construieşte în urma războiului din Ucraina seamănă puternic cu cea din perioada Războiului Rece – avem pe scena globală o lume democrată pusă faţă în faţă cu una autocrată. Relaţiile internaţionalale descriu această situaţie geopolitică ca fiind „bipolară”, termen ce face referire la cele două centre de putere geopolitică din perioada Războiului Rece, respectiv Washingtonul şi Moscova”.

Cât de pertinentă mai este această analiză într-o perioadă în care asistăm la o voce comună a Statelor Unite și Rusiei pe teme importante, o voce diferită de cea a UE? Și cât de pregătită este Europa? “Asistăm la o alianță de neconceput între Putin și Trump, care marginalizează Europa pe propriul pământ”, declara recent în Adunarea Naţională premierul francez. François Bayrou spune că “asistăm la înlocuirea legii celor drepţi cu legea celor puternici, iar europenii nu au fost pregătiţi pentru această evoluţie”. Profesorul universitar Iulian Chifu, preşedintele Centrului de Analiză a Conflictelor şi Early Warning:

“Sigur, disputa aceasta cu dreptul forţei şi forţa dreptului este veche de când începem să discutăm despre nevoia de a organiza relaţiile internaţionale şi de a le supune unor reguli. Ei bine, vedem, deja, o revenire la politica de putere şi politica de mare putere. Politica de putere înseamnă utilizarea forţei în relaţiile internaţionale. Și Rusia a trecut Rubiconul în 2014, 2022, cu siguranţă. Iar politica de mare putere este politica târgurilor celor mari pe seama celor mici şi readucerea în prim-plan a capacităţii, ştiţi realismul dur şi pur de tip Trump 2.0, care nu înseamnă altceva decât plierea realităţilor din lume pe raporturile de forţă şi nicidecum pe principii, pe valori şi în niciun caz pe dimensiunea morală.

E o schimbare de atitudine, este o răbufnire a celor puternici, care reclamă că ar fi îndiguiţi de nişte reguli care sunt incorecte pentru că le blochează potenţialul de dezvoltare – a se citi aici, în cazul Rusiei, şi de ocuparea vecinilor – şi, sigur, e o luptă care începe şi care va trebui dusă până la capăt, dar cu instrumente care să fie comparabile.”

De aici, spune profesorul Chifu, și nevoia UE – o piaţă foarte mare și bogată de a-şi adăuga și dimensiunea militară şi de a-şi crea o coerenţă în capacitatea de reacţie şi în asigurarea instrumentului de forţă care să dubleze regulile, principiile, valorile, să le apere şi să-şi apere cel puţin statele de pe teritoriul său.

În ceea ce-l privește pe Trump, acesta “este un revizionist al lumii bazate pe reguli, spune profesorul Chifu, este un adept al politicii de forţă şi politicii de putere şi de mare putere, al târgurilor cu alte mari puteri, fie că e vorba la nivel european sau global”. Între timp, “războiul foarte oribil” pe care liderul de la Casa Albă a insistat că îl poate opri este încă în desfășurare, iar Rusia, sub conducerea lui Putin – pus sub acuzare de Curtea Penală Internațională ca presupus criminal de război – deși repetă că își dorește pacea, nu își reduce armele la tăcere și adaugă și mai multe condiții menite să paralizeze capacitatea de rezistență a Kievului.