Românii, cetăţeni europeni

Decizia Vienei de a ajusta, începând cu 1 ianuarie 2019, alocaţiile pentru copiii nerezidenţi ai muncitorilor din Austria a generat reacţii în ţările în care măsura echivalează cu o diminuare a sumelor de plată.

Adaugă ca sursă preferată în Google

Corina Cristea, 18.01.2019, 14:12

Decizia Vienei de
a ajusta, începând cu 1 ianuarie 2019, alocaţiile pentru copiii nerezidenţi ai
muncitorilor din Austria a generat reacţii în ţările în care măsura echivalează
cu o diminuare a sumelor de plată. Între acestea se numără şi România, în cazul
căreia este vorba de o indexare cu 0,484 – coeficient care reprezintă diferenţa
dintre nivelul preţurilor din cele două ţări calculată conform unui indicator
la nivel european. Concret, beneficiile urmează să fie înjumătăţite. Această
indexare a alocațiilor nu reflectă principiul egalității și al nediscriminării,
valorile comune pe care este fondată Uniunea, și nici principiul Uniți în
diversitate, pe care s-a consolidat proiectul european, a declarat, la
Bucureşti, ministrul pentru Românii de Pretutindeni, Natalia-Elena Intotero.

Ministerul a anunţat că tratează cu prioritate situaţia românilor afectaţi de
această lege, o lege care afectează și cetățenii altor state din Uniune şi care
trebuie abordată la nivel european. Din punctul de vedere al Bucureştiului,
atât timp cât românii au aceleași obligații ca cetățenii din statele unde
muncesc, plătind contribuţii la acelaşi nivel cu cetăţenii ţărilor respective,
merită să aibă și aceleași drepturi. Indexarea alocaţiilor copiilor
nerezidenţi ai muncitorilor din Austria este un caz clar de discriminare, iar
guvernul ia în considerare să se adreseze Curţii de Justiţie a Uniunii
Europene, a anunţat şeful diplomaţiei române, Teodor Meleşcanu.

În acelaşi
timp, într-o intervenţie la Radio România, ministrul Muncii şi Justiţiei
Sociale, Marius Budăi, a explicat: Poziţia
clară a României pe acest subiect este că lucrătorii europeni trebuie trataţi
în mod egal între statele membre în care îşi desfăşoară activitatea, dreptul
acestora la liberă circulaţie fiind unul dintre fundamentele UE şi ale pieţii
unice. Astfel, România se opune oricărei iniţiative care ar pune în pericol
principiul egalităţii în ceea ce priveşte libera circulaţie a lucrătorilor şi
drepturile care vin din contribuţii egale plătite de lucrătorii români în
statele membre şi va face demersuri în acest sens pentru a rezolva problema.
Mai mult de atât, am avut o discuţie cu doamna comisar Thyssen, comisar pe
muncă în UE, care a fost de acord cu poziţia României pe această problemă.

Comisia Europeană a anunţat, de altfel, că va analiza îndeaproape legea din
Austria din punct de vedere al compatibilităţii acesteia cu legislaţia
europeană. Între timp, o purtătoare de cuvânt a Comisiei a amintit că poziţia
Bruxellesului este binecunoscută – indexarea beneficiilor familiale nu este
conformă cu legea UE. Într-o primă luare de poziţie, ministrul austriac al
familiei a respins criticile Bucureştiului, afirmând că România, în calitate de
actual preşedinte al Consiliului Uniunii Europene, trebuie să aibă o poziţie
neutră. Adevărat, spune profesorul univesitar Iulian Chifu, dar la masă,
România, ca orice alt stat, îşi are propriul său punct de vedere.

Pe de altă
parte, chestiunea beneficiilor sociale a mai fost discutată, în Marea Britanie,
în timpul campaniei pentru referendumul privind Brexit-ul, aminteşte profesorul
Chifu: Era pe vremea aceea
UKIP, Partidul Independent din Marea Britanie, cu Nigel Farage, care a venit cu
teme de această factură. S-au mai alăturat şi unii dintre conservatori, Boris
Johnson – la vremea respectivă, primar al Londrei, ulterior a renunţat şi a
intrat în politică, sunt cei care au susţinut exact această aberaţie. Şi chiar
de atunci dezbaterea s-a făcut la nivelul Comisiei Europene şi Marea Britanie a
aflat, toate celelalte state o ştiu, Austria în egală măsură, că posibilitatea
de a modifica aceste cote care revin prestaţiei sociale, ajutoare sociale,
sprijin, impozite, orice altă factură din această categorie, nu este posibil să
se facă pe o discriminare ţinând de ţara de origine sau diferenţe dintre
cetăţean rezident, cetăţean european. De altfel, lucrurile acestea sunt relativ
clare, lucrurile acestea se decantează foarte simplu. În momentul în care apare
o lege care este neconformă, ea intră sub procedură de infringement, după care,
în cazul în care statul nu doreşte să o modifice în termenul în care este avertizat
de către Comisia Europeană – apropo, gardianul tratatelor, deci al acordurilor
europene – în momentul respectiv, după parcurgerea acelor etape, Comisia
Europeană depune la Curtea Europeană de Justiţie un proces împotriva statului
respectiv.

În opinia profesorului Chifu, dacă se va ajunge acolo, fiind
vorba despre o chestiune practic deja discutată acum patru ani, în care dosarul
este, practic, complet, procedurile vor curge suficient de repede în aşa fel
încât să nu se pună problema unei întârzieri excesive a sancţionării unei
asemenea legi, care este evident discriminatoare la nivel european, complet
antieuropeană. În general, judecarea de către Curte se face cu celeritate,
fiind vorba de câteva luni – an şi jumătate până la o decizie finală. Decizie
pe care statul trebuie să o respecte, modificând legislaţia proprie astfel
încât să o adapteze la regulile europene pe care şi le-a asumat atunci când a
devenit membru al Uniunii Europene.