Cursa trâ Preşedinţil’ia a Româniil’ei

Preşedintile Traian Băsescu easte pi ultima turnantă a doilui mandat în frâmtea a statului la care-l’i didea îndreptul Constituţia. Cu un bilanţu controversat şi unâ imaghine compusă di-tru lum’ini şi aumbre, autoînvestit campion a lumtâl’ei anticorupţie, ama cu fratile mai m’ic după heare tru zundane, detestat di niscânţâ şi ninca adulat di alţâ, Băsescu suscitâ, de faptu, indiferenţa a ţilor ma mulţâ di român’i. Mutrinda spri v’initor, electoratulu easte mai interesat di succesiunea a lui. Cvasitotalitatea a sondajilor îl ved favorit la alidzerile prezidenţiale di-tru nrumar pi premierulu soţial-democrat Victor Ponta. Competitor solitar pi stânga a spectrului politic şi lider a unui partid dischiplinat, care controleadză aproapea ute losurile a administraţil’ei, candidatulu Ponta beneficiadză di un importantu avantaj loghistic. Aţistua easte dublat di unâ imaghine, intens hrânitâ di unâ parte di-tru mass-media, di lider ţi vibreadză la cripǎrile a cathiunui român, pricum şi di seatea di revanşă şi rǎzgǎnisire a militanţâlor soţialişti, a cure partid nu mata are amintatâ un scrutin prezidenţial di-tru anulu 2000. La 42 di an’i, Ponta easte, la standarde româneşti, nimatvidzut di tiner trâ un virtual amintâtor a Preşedinţiil’ei. A adversarilor lâ pare nicoptu trâ funcţie, iara ndauâ episoade di-tru prestaţia a lui publică alimentarâ acuzaţiile di imaturitate. Ma că stânga pompeadză resurse, energhii, speranţe maşi într-un singur om, pi a cure mână poate sâ amintâ i sâ chearâ tut, la dreapta, dramatic fragmentată, easte ca pidipseare câlâbâlâche di prezidenţiabili. Asociate tru cartelul numit Alianţa Creştin-Liberală, aţeale mai importantile partide parlamentare di-tru opoziţie, PNL şi PDL, îl’i li opun al Ponta pi noulu lider a liberal’ilor, Klaus Iohannis. Etnic gherman şi longeviv primar a Sibiului (chentru), aestua easte, cu seriozitatea cu elipse di imaghinaţie, la antipodz faţă di purtarea hârâcoapâ niscântiori inadecvată a premierului. Agreat di electoratulu urban, mai multu în Transilvania natală, beneficiar a faschinaţil’ei a multor român’i faţă di mitulu a eficienţâl’ei nemţeascâ, Iohannis easte, dzâc detractoril’i, multu provincial tra să conducă di la Bucureşti. Soţiologhil’i dzâc, tru arada a lor, că grosulu a electoratului nu easte pregătit să acceptâ un minoritar di confesiune protestantă tru frâmtea a unei vâsilie tru care, dupǎ cum dzâc recensămintile, ponderea a etniţilor român’i creştin-ortodocşi treaţe di 80%. Sondajile îl crediteadză, cu tute aeste, pi Iohannis dreptu contracandidatulu a lu Ponta tru al doilea tur di scrutin, pi care, probabil, va-l chearâ. Restul a competitorilor din adreapta au, tru intenţiile di vot, scoruri di maşi unâ cifră şi şanse, practic, nule. Fostu premier di succes şi lider PNL, Călin Popescu-Tăriceanu candideadză – inutil, dzâc analiştil’i – tru numa a dizidenţâl’ei numitâ liberal-reformatoare. Dezavuată, practic, di propriulu a lui partid, eurodeputata PDL Monica Macovei si va preşedintă di aform’ia cǎ s-aibâ cum minduiaşte afinităţ spirituale cu regretatulu Nelson Mandela. Shi, tru bitisitâ a listâl’ei, tru pro-băsistul PMP prezidenţialile mintescu aţeale mai v’iile pasiun’i. Iniţial propus dreptu candidat, ama apoia constestat ttt mai tăl’ios di colegil’i di partid, fostul ministru Cristian Diaconescu fudzi din PMP şi va sâ candideadzâ independentu. Iara şefa a formaţiunil’ei, altâ turlie impopulara Elena Udrea, feaţe hâbare că easte etimâ să agiungâ prezidenţiabila a formaţiunii.

Bogdan Matei, 18.08.2014, 18:54

Preşedintile Traian Băsescu easte pi ultima turnantă a doilui mandat în frâmtea a statului la care-l’i didea îndreptul Constituţia. Cu un bilanţu controversat şi unâ imaghine compusă di-tru lum’ini şi aumbre, autoînvestit campion a lumtâl’ei anticorupţie, ama cu fratile mai m’ic după heare tru zundane, detestat di niscânţâ şi ninca adulat di alţâ, Băsescu suscitâ, de faptu, indiferenţa a ţilor ma mulţâ di român’i. Mutrinda spri v’initor, electoratulu easte mai interesat di succesiunea a lui. Cvasitotalitatea a sondajilor îl ved favorit la alidzerile prezidenţiale di-tru nrumar pi premierulu soţial-democrat Victor Ponta. Competitor solitar pi stânga a spectrului politic şi lider a unui partid dischiplinat, care controleadză aproapea ute losurile a administraţil’ei, candidatulu Ponta beneficiadză di un importantu avantaj loghistic. Aţistua easte dublat di unâ imaghine, intens hrânitâ di unâ parte di-tru mass-media, di lider ţi vibreadză la cripǎrile a cathiunui român, pricum şi di seatea di revanşă şi rǎzgǎnisire a militanţâlor soţialişti, a cure partid nu mata are amintatâ un scrutin prezidenţial di-tru anulu 2000. La 42 di an’i, Ponta easte, la standarde româneşti, nimatvidzut di tiner trâ un virtual amintâtor a Preşedinţiil’ei. A adversarilor lâ pare nicoptu trâ funcţie, iara ndauâ episoade di-tru prestaţia a lui publică alimentarâ acuzaţiile di imaturitate. Ma că stânga pompeadză resurse, energhii, speranţe maşi într-un singur om, pi a cure mână poate sâ amintâ i sâ chearâ tut, la dreapta, dramatic fragmentată, easte ca pidipseare câlâbâlâche di prezidenţiabili. Asociate tru cartelul numit Alianţa Creştin-Liberală, aţeale mai importantile partide parlamentare di-tru opoziţie, PNL şi PDL, îl’i li opun al Ponta pi noulu lider a liberal’ilor, Klaus Iohannis. Etnic gherman şi longeviv primar a Sibiului (chentru), aestua easte, cu seriozitatea cu elipse di imaghinaţie, la antipodz faţă di purtarea hârâcoapâ niscântiori inadecvată a premierului. Agreat di electoratulu urban, mai multu în Transilvania natală, beneficiar a faschinaţil’ei a multor român’i faţă di mitulu a eficienţâl’ei nemţeascâ, Iohannis easte, dzâc detractoril’i, multu provincial tra să conducă di la Bucureşti. Soţiologhil’i dzâc, tru arada a lor, că grosulu a electoratului nu easte pregătit să acceptâ un minoritar di confesiune protestantă tru frâmtea a unei vâsilie tru care, dupǎ cum dzâc recensămintile, ponderea a etniţilor român’i creştin-ortodocşi treaţe di 80%. Sondajile îl crediteadză, cu tute aeste, pi Iohannis dreptu contracandidatulu a lu Ponta tru al doilea tur di scrutin, pi care, probabil, va-l chearâ. Restul a competitorilor din adreapta au, tru intenţiile di vot, scoruri di maşi unâ cifră şi şanse, practic, nule. Fostu premier di succes şi lider PNL, Călin Popescu-Tăriceanu candideadză – inutil, dzâc analiştil’i – tru numa a dizidenţâl’ei numitâ liberal-reformatoare. Dezavuată, practic, di propriulu a lui partid, eurodeputata PDL Monica Macovei si va preşedintă di aform’ia cǎ s-aibâ cum minduiaşte afinităţ spirituale cu regretatulu Nelson Mandela. Shi, tru bitisitâ a listâl’ei, tru pro-băsistul PMP prezidenţialile mintescu aţeale mai v’iile pasiun’i. Iniţial propus dreptu candidat, ama apoia constestat ttt mai tăl’ios di colegil’i di partid, fostul ministru Cristian Diaconescu fudzi din PMP şi va sâ candideadzâ independentu. Iara şefa a formaţiunil’ei, altâ turlie impopulara Elena Udrea, feaţe hâbare că easte etimâ să agiungâ prezidenţiabila a formaţiunii.

(Bogdan Matei)